marți, 30 martie 2010

4.2.7. Pronume şi adjective pronominale

Pronumele şi adjectivele pronominale compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate.
  1. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelor şi adjectivelor pronominale sudate, compuse la origine şi devenite în parte neanalizabile, cu excepţia de sub punctul II.:
    1. de întărire: seria lui însumi;
    2. demonstrative: seriile lui acelaşi, ălălalt, ăstălalt, celălalt, cestălalt;
    3. nehotărâte compuse cu:
      • elementele iniţiale alt-, fie(şi)-, fi(e)şte-, fite-, oare(şi)-, ori(şi)-, vre-: altceva, fie(şi)care, fi(e)ştecine, fitecine, oare(şi)care, ori(şi)care, vreun, vreunul ş.a.;
      • elementul final -va: ceva, niscaiva ş.a.;
          Pronumele şi adjectivele compuse se disting astfel şi grafic de îmbinări libere precum oare care, ori care (Oare care dintre ei o fi făcut asta? Să vină toţi ori care vrea).
    4. negative: !niciun, !niciunul (N-a venit niciun elev/niciunul)
          !Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui !niciunul şi ale adjectivului pronominal corespunzător !niciun54 (niciuna, nicio etc.) — la fel ca a lui vreunul, vreun —,  prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbînările libere asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi), *nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt).
    5. personale şi de politeţe: dumneata, dumnealui etc;
    6. reflexive cu elementul final -şi: sieşi, sineşi;
  2. Se scriu în cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus cel ce (inclusiv forma cu valoare „neutră” ceea ce), care este interpretat, din cauza flexiunii lui cel, şi ea pronume + pronume.

Notă:
  1. Singurul pronume/adjectiv pronominal — în afară de cel ce — care se scria în cuvinte separate.

4.2.6. Prepoziţii

    Prepoziţiile compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate.
  1. Se scriu într-un cuvânt prepoziţiile compuse sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori): deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dindărătul, dinspre, dintre, dintru, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, înăuntrul, îndărătul, înde, înspre, printre, printru;
  2. Se scriu în cuvinte separate prepoziţiile compuse din două sau trei elemente nesudate: *à la, de către, de dedesubtul, de după, de la, de pe, de pe lângă, de sub, fără de, în afara, în contra, până după, până în, până la, până pe după, până pe la, până pe sub, pe la, pe lângă.

        Din motive fonetice, prepoziţia compusă de-a din locuţiuni ca de-a berbeleacul, de-a baba-oarba, de-a latul se scrie totdeauna cu cratimă, în timp ce prepoziţiile de + a + verbe la infinitiv se scriu separat sau cu cratimă, în funcţie de tempo (de a/de-a scrie).
        Primul component din prepoziţiile compuse fără de, până la se scrie cu apostrof în cazul căderii, la pronunţarea în tempo rapid, a vocalei sale finale: făr' de milă, pân' la tine.

vineri, 12 martie 2010

4.2.5. Numerale

Numeralele compuse53 se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate.
  1. Se scriu într-un cuvânt numeralele cu un grad avansat de sudură:
    1. cardinale propriu-zise: seriile formate cu spre (unsprezece ...) şi unele serii formate prin alăturare: douăzeci
    2. colective şi distributive: amândoi şi seriile câteşitrei, tustrei...;
    3. ordinale: dintâi, întâiaşi, seriile al unsprezecelea..., al douăzecilea ...
  2. Se scriu în cuvinte separate unele serii de numerale mai puţin sudate (unele considerate şi locuţiuni):
    1. adverbiale: seriile (câte) o dată „nu de mai multe ori" (care răspunde la întrebarea de câte ori?: numai o dată în viaţă, o dată pentru totdeauna), de (câte) două ori; întâia(şi)/prima dată/oară, a doua oară...;
          Adverbul compus odată „cândva (în trecut sau în viitor), imediat, îndată" se scrie într-un cuvânt.
    2. cardinale: seriile douăzeci şi unu ...; o sută, două sute ...; o mie, două mii, douăzeci de mii...; un milion ...; o sută unu ...; o mie unu ... etc.
          Scrierea continuă a numeralelor cardinale, care se cere uneori în stilul administrativ, constituie o excepţie.
    3. colective şi distributive (considerate şi locuţiuni): seriile câte unu..., toţi trei...
    4. fracţionare (cu comportament de substantive): seriile o doime, două treimi etc;
    5. ordinale corespunzătoare celor cardinale din seriile de mai sus: al douăzeci şi unulea ...; al o sutălea, al două sutelea ...; !al (o) mielea ...; !al (un) milionulea ...; al o sută unulea...; al o mie unulea; al douăzeci miilea ...; (cel) din urmă (considerat şi locuţiune).
          Pentru scrierea numeralelor ordinale şi fracţionare în notarea lor cu cifre şi litere v. 1.2.4. Cratima.
Note
  1. Numeralele, mai ales cele cardinale, se scriu însă rar în cuvinte şi mai frecvent cu cifre.

4.2.4. Interjecţii

    Prin natura lor, interjecţiile sunt mai greu de normat, inclusiv sub aspect ortografic. în principiu, interjecţiile compuse se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.
  1. Se scriu într-un cuvânt interjecţiile compuse sudate: behehe, heirup, iacă(tă), mehehe, tralala.
  2. Se scriu cu cratimă interjecţiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, hop-(ş-)aşa, hopa-ţopa, tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura.

        Succesiunile de interjecţii diferite se scriu în cuvinte separate (ia hai), iar cele sinonime se despart prin virgulă sau semnul exclamării: trosc, pleosc/trosc! pleosc!.

4.2.3. Conjuncţii

Conjuncţiile compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvînte separate.
  1. Se scriu într-un cuvânt conjuncţiile compuse la origine, dar sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori): deoarece, deşi, fiindcă, încât (îl durea atât de tare, încât nu putea vorbi), întrucât „deoarece" (A lipsit întrucât era bolnav), precum, vasăzică (şi adv.) „prin urmare, deci".

        Ele se disting astfel de locuţiunile şi de grupurile de cuvinte cu o
    componenţă asemănătoare, scrise în cuvinte separate: dat fiind că, în cât (În cât [„în ce dată”] suntem astăzi?, în cât timp ai scris?), întru cât „în ce măsură" (Nu văd întru cât ideea ta ar fi mai bună), va să zică „înseamnă” („o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are.” Caragiale).
  2. Se scriu în cuvinte separate conjuncţiile analizabile formate din două elemente conjuncţionale: ca să, cum că, cum şi, de să, încât să, precum că.

4.2.2. Adverbe

    Adverbele compuse (dintre care unele sunt şi adjective sau conjuncţii) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.
  1. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori) compuse din:
    1. adjectiv (calificativ sau pronominal) + substantiv: altădată „odinioară”, altfel „în alt mod, în caz contrar”, astăzi, astfel, bunăoară, deseori, rareori, uneori;
    2. adverbprepoziţie) + adverb (uneori provenit din participiu) sau numeral: bineînţeles „desigur”; câteodată „uneori”, nicicând „niciodată”, nici(de)cum „deloc”, niciodată „în niciun moment”, numai „doar”, numaidecât „imediat”, totodată „în acelaşi timp”, totuna „la fel”;
    3. adverb + conjuncţie: aşadar;
    4. adverb + elementul final -va: cândva;
    5. adverb + elementul final -şi: câtuşi, iarăşi, totuşi;
    6. adverb (şi adjectiv) provenit din participiu la forma negativă compus cu adverbul mai intercalat între ne- şi participiu: nemaipomenit;
    7. articol/numeral + substantiv: !odată „cândva, imediat, în sfârşit”;
    8. conjuncţie + pronume: dar(ă)mite;
    9. elementul iniţial fie(şi)-, oare(şi)-, ori(şi)- + adverb: fiecum (înv.), oare(şi)cum „cumva”, oricând, oricum, oriîncotro, *ori(şi)cât;
    10. prepoziţieprepoziţie) + adverb: adesea, arar, deasupra, decât „numai”, degeaba/demult „odinioară”, deplin (şi adjectiv), desigur „în mod cert”, dinadins, dinăuntru, împotrivă, înadins, îndeaproape, îndelung, întocmai, (mai) prejos, (mai) presus;
    11. prepoziţieprepoziţie) + numeral: împreună, întruna „mereu”;
    12. prepoziţie + prepoziţie + prepoziţie: dedesubt;
    13. prepoziţie + pronume: laolaltă;
    14. prepoziţieprepoziţie) + substantiv: acasă, anume, aseară, defel „deloc”, degrabă „repede”, deloc „nicidecum”, deodată, departe, devale „în jos”, devreme „din timp”, dimpotrivă, !diseară/deseară, împrejur, încontinuu „mereu”;
    15. !Rostirea şi scrierea !diseară sunt preferate lui deseară, deoarece nu se mai percepe, în general, provenienţa din de + seară.
    16. verb + conjuncţie: parcă, cică (pop.), mătincă (pop.);
    17. tipuri izolate: alaltăieri, pretutindeni, (în)totdeauna, vasăzică „adică”.
  2. Se scriu cu cratimă adverbele compuse:
    1. (parţial) analizabile (incluzând uneori adverbe provenite din substantive): *alaltăieri-dimineaţă, *azi-mâine, *azi-noapte, *mâine-dimineaţă;
    2. rimate sau/şi ritmate, formate din elemente care nu există independent: ceac-pac, harcea-parcea, (ni)tam-nisam;
    3. provenite prin schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratimă: după-amiaza, după-amiază, după-masa, după-masă „în a doua parte a zilei”;
    4. în care cratima notează eliziunea: dintr-adins, dintr-odată, într-adins.

          Scrierea împreună deosebeşte asemenea adverbe de grupurile de cuvinte cu o structură asemănătoare, în care componentele îşi păstrează independenţa şi înţelesul, şi care se scriu în cuvinte separate: altă dată, alt fel, bine înţeles, câte o dată, de cât, de fel, de grabă (De grabă, a greşit), de loc, de mult, de plin, *de sigur (De sigur, e sigur), de vale, de vreme, *după amiaza (După amiaza aceea toridă a urmat o seară răcoroasă), *după masa (A plecat imediat după masa de prânz), *fie cum (Fie cum vrei tu), în continuu, într-una (scris cu cratimă din motive fonetice), nici când, nici (de) cum, nici odată, nici o dată, nu mai, numai de cât, oare cum, o dată, ori cât, tot odată, tot o dată, tot una, va să zică „vrea să însemne”.

duminică, 7 martie 2010

4.2.1. Adjective

    Adjectivele calificative compuse (dintre care unele sunt şi substantive sau adverbe) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.
  1. Se scriu într-un cuvânt:

    1. adjectivele (mai ales din fondul vechi) sudate (unele reprezentând tipuri rare şi învechite) din cuvinte care există şi independent, cu structura:

      • adjectiv + adjectiv (având flexiune numai la ultimul component): rozalb;
      • adjectiv + substantiv: pursânge (invariabil);
      • adverb (uneori substantivizat) + adjectiv (uneori provenit din participiul unui verb compus): binecuvântat, binefăcător, binemeritat, binevoitor; clarvăzător; preafericit;
          Aceste compuse se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componenţă asemănătoare, care reprezintă fie compuse mai puţin sudate, scrise cu cratimă (!bine-crescut „cuviincios"), fie grupuri de cuvinte, care se scriu separat (!bine crescut „dezvoltat bine").
      • prepoziţia a + tot/toate + adjectiv (tip învechit): atoateştiutor, atotputernic;
      • prepoziţie + substantiv sau adjectiv: cuminte, deplin;
      • substantiv (uneori provenit dintr-un adjectiv) + adjectiv: răufăcător, răuvoitor; codalb;
      • izolări de propoziţii: cumsecade;
    2. adjectivele neologice care au în componenţă elemente de compunere: *aeroportuar, *autocopiativ, *cronofag, * electrocasnic, *heliomarin, *neoliberal, *sociocultural;
    3. adjective cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv, care exprimă o unitate, având flexiune numai la ultimul element (!cehoslovac „din fosta Cehoslovacie", dacoromân „român(esc) din Dacia", sârbocroat), ca şi unele adjective asemănătoare împrumutate (galoromanic, retoroman);
          Adjectivele cu structură şi componenţă asemănătoare care exprimă un raport între cei doi termeni se scriu cu cratimă: *ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia", *sârbo-croat.
    4. adjectivele (în general provenite din participii) la forma negativă compuse cu adverbul mai intercalat între prefixul ne- şi adjectiv: nemaipomenit.
  2. Se scriu cu cratimă adjectivele compuse nesudate cu structura:

    1. adjectiv + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component (*bun-platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, marxist-leninist, *rău-platnic), la ambele componente - (globuri) *albe-argintii, (mere) dulci-acrişoare — sau invariabile: (televizoare) *alb-negru;
      Dar v. mai sus rozalb.
    2. adjectiv invariabil (desemnând o culoare) + adverb (uneori provenit din participiu) exprimând o nuanţă: (bluză/bluze) galben-închis, roşu-deschis;
    3. adjectiv (printre care unele referitoare la etnii, limbi etc.) ± vocala de legătură o + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component (burghezo-democratic, chimico-farmaceutic, economico-financiar, fizico-chimic, francez-român, greco-catolic, româno-american, ruso-român/rus-român), ca şi alte adjective asemănătoare împrumutate: *anglo-normand, austro-ungar, franco-italo-spaniol, indo-european, medico-legal;
    4. adverb (invariabil!) + adjectiv (eventual provenit din participiu), compusul prezentând o diferenţă de sens faţă de cuvintele de bază: aşa-zis „pretins", !bine-crescut „cuviincios", !bine-cunoscut „celebru", !bine-venit „oportun, agreat", drept-credincios, înainte-mergător, liber-schimbist, nou-născut, propriu-zis, sus-numit;
          Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componenţă asemănătoare, care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează sensul (!bine crescut „dezvoltat bine").
    5. substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-european, nord-american, nord-vestic, sud-dunărean;
          În compusele complexe se recomandă ca între principalele secvenţe să se folosească linia de pauză: americano-vest-german, nord-nord-vestic.
    6. izolări de propoziţii/fraze: (meşter) drege-strică.