marți, 20 aprilie 2010

4.2.9. Verbe

  1. Puţinele verbe compuse şi parasintetice sunt sudate şi se scriu, toate, într-un cuvânt: *a se autoacuza, a binecuvânta, a binedispune, a binevoi, a scurtcircuita, a se sinucide; a electrifica, a legifera, a multiplica, a prolifera, a telecomanda; a îngenunchea, a prescurta, inclusiv formaţii accidentale ca a furgăsi, a furlua.
  2. Se scrie într-un cuvânt gerunziul negativ compus cu adverbele mai sau prea intercalate între prefixul ne- şi verb: nemaiştiind, nepreaştiind (ca şi neştiind).

    Pentru participiile corespunzătoare v. 4.2.1. Adjective.

4.2.8.2. Substantive proprii

    Unele substantive proprii (nume de persoane sau de locuri) compuse aparţin unor tipuri care se regăsesc şi printre substantivele comune compuse şi se scriu în acelaşi mod cu acestea (v. 4.2.8.1. Substantive comune), dar există şi tipuri de compuse care se întâlnesc numai printre substantivele proprii sau chiar numai printre numele de locuri, de persoane sau de instituţii etc.
    În cele ce urmează se au în vedere numele proprii româneşti, precum şi unele nume de locuri străine folosite în limba română.
    Unele substantivele proprii româneşti57 apar şi cu alte grafii decât cele recomandate de normele academice: este vorba de nume de persoane, a căror scriere (v. nota la Tab. 2) trebuie respectată, pentru a se păstra identitatea persoanei, şi de nume de locuri, care apar în acte oficiale sau în lucrări de specialitate sub forme diferite de cele din limbajul obişnuit.
    În funcţie de gradul de unitate, substantivele proprii se scriu:
  1. într-un cuvânt;
  2. cu cratimă;
  3. în cuvinte separate
Astfel:
    1. se scriu într-un cuvânt substantivele proprii sudate cu structura:

      • numeral cardinal + substantiv: nume de locuri (Şaptesate) sau de familie (Cincilei);
        Dar Trei Brazi (cabană).
      • prepoziţie sau articol + substantiv: nume de locuri (Subcetate, Suplai) sau de familie (Amarie(i), Celmare, Delavrancea, Dinvale);

        Dar şi Cel Mare58, Între Tarlale.
      • substantiv + adjectiv: nume de locuri (Câmpulung, Satulung) sau de familie (Boubătrân);

        Dar Baia Mare, Barbă-Albastră.
      • substantiv + prepoziţie + substantiv: Capdebo(u) (nume de familie);
      • substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: nume de locuri (Iacobdeal (deal), Sândominic) sau de familie (Hagiculea, Moşandrei);

        Dar şi Iacob Deal (sat), Hagi Culev.
      • compuse cu abrevieri (nume de locuri formate din fragmente de cuvinte combinate între ele sau cu cuvinte): Eurasia;
      • compuse provenite din izolări de propoziţii sau fraze: nume de locuri (Vaideei) sau de familie (Sparionoapte);
      • nume proprii religioase cu o structură complexă: Atotputernicul.
    2. se scriu cu cratimă următoarele tipuri de substantive proprii:

      • nume de locuri (cu excepţia toponimelor urbane) cu structura substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ, şi anume:

        • formate din două nume proprii de loc: Cluj-Napoca (localitate), Bicaz-Tulgheş (pas), Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin (judeţe), Guineea-Bissau (stat), Iezer-Păpuşa (masiv muntos);
        • cu structura nume propriu de loc + substantiv comun cu rol distinctiv (de cele mai multe ori termen generic geografic sau teritorial-administrativ): Devcea-Est, Devcea-Vest (vârfuri de deal), Domneşti-Sat, Domneşti-Târg (localităţi);

          Dar şi Iacobdeal (deal).
        • cu structura substantiv comun + nume propriu de loc (de cele mai multe ori in compuse cu un termen generic care nu se mai foloseşte actualmente pentru realitatea denumită sau are un sens care nu corespunde realităţii locale actuale): Baia-Sprie, Ocna-Şugatag59 (localităţi), Pârâul-Cărbuna (pădure);
      • nume de persoane reale şi de personaje, şi anume:

        • prenume şi nume de familie compuse din două nume de persoane: Ana-Maria; Ioan Piuariu-Molnar;
        • nume de familie cu structura nume de persoană + nume geografic: Niculescu-Buzău, Rădulescu-Motru;
        • nume de personaje istorice, literare, religioase cu structura nume de persoană + substantiv comun indicând un rang, un grad, o funcţie etc. (indiferent de ordine): Fărcaş-Aga, Roşu-împărat (dar Împăratul Roşu), Ali-Paşa, Negru-Vodă60; Baba-Cloanţa, Hagi-Tudose;
          Unele nume de persoane se scriu şi într-un cuvânt: Anamaria, Hagiculea.
        • nume de personaje cu structura:

          • substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ:
            Rilă-Iepurilă;
          • substantiv în norninativ-acuzativ + substantiv în genitiv:
            Păunaşul-Codrilor, Zâna-Zânelor;
          • substantiv + adjectiv: Barbă-Albastră, Făt-Frumos, Harap-Alb;
          • substantiv + prepoziţie sau adverb + substantiv: Craiul-de-Rouă, Şchiopul-căt-Cotul;
          • adjectiv + ca + substantiv: Albă61-ca-Zăpada;
          • verb + substantiv (provenite din izolări): Strâmbă-Lemne;
          • nume de personaje cu structură complexă: !Statu-Palmă-Barbă-Cot, ]umătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop, Tic-Pitic-Inimă-de-Voinic;
    3. se scriu separat:

      • numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, inclusiv din toponimia urbană (cu excepţia celor de sub 1.), cu structura:

        • prepoziţie + substantiv: Între Tarlale (stradă), La Om (vârf);
          Dar Subcetate.
        • substantiv + adjectiv: Asia Mică, Baia Mare, Marea Neagră, Noua Zeelandă, Peninsula Balcanică, Piatra Arsă (platou montan);
          Dar Câmpulung.
        • substantiv + numeral, indiferent de ordine: Bulevardul 1848, Trei Brazi (cabană), Zece Mese (stradă);
          Dar Şaptesate.
        • substantiv + prepoziţie + substantiv sau adverb: America de Nord, Câmpia de Vest, Cuţitul de Argint (stradă), Gara de Nord, Vinţu de Jos;
        • substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ (şi valoare de apoziţie): Câmpia Burnas (stradă), Republica Mali, Sultanatul Oman;
        • substantiv + substantiv în genitiv: Balta Brăilei, Calea Victoriei, Delta Dunării, Gura Teghii (comună), Peştera Muierii, Piaţa Unirii, Valea lui Mihai (oraş);
        • cu structură complexă: Cracul cu Doi Lupi (punct geografic), Oceanul Îngheţat de Nord;
      • nume de persoane reale şi de personaje cu structura:

        • nume propriu de persoană + prepoziţie + nume propriu de loc: Pop de Băseşti, Radu de la Afumaţi;

          Când se consideră că prepoziţia face parte din numele de familie, nu se scrie separat: Delavrancea.
        • prenume ± cel + adjectiv: Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Petru Şchiopul, Stan Păţitul, Ştefan cel Mare.

              Când cel face parte din numele de familie, acesta se poate scrie şi într-un cuvânt: Celmare sau Cel Mare.
              Numele de localităţi, de artere urbane sau de instituţii provenite prin adoptarea altor nume proprii (în special de personalităţi, personaje, sau a unor nume geografice) trebuie să respecte scrierea numelor proprii respective: Mihail Kogălniceanu, Mircea cel Bătrân (localităţi), Sfântul Gheorghe62, dar aceasta nu se întâmplă totdeauna, cf. Mihai Viteazu, numele a cinci sate63.

    Note:
    1. V. şi 2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine.
    2. Cf. Pagini Albe. Cartea de telefon Bucureşti, Judeţul Ilfov, 2003-2004, vol. I.
    3. Scrise Baia Sprie, Ocna Şugatag în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, Localităţile din România. Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, s.v
    4. Dar scris Negru Vodă ca nume de localitate în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v.
    5. Sau Alba-~.
    6. Sfântu Gheorghe în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit, s. v.
    7. Cf. Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v.

    4.2.8. Substantive

    sâmbătă, 3 aprilie 2010

    4.2.8.1. Substantive comune

        Substantivele comune compuse (dintre care unele sunt şi adjective) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă. În cazul multor compuse, sensul componentelor nu corespunde, total sau parţial, realităţii denumite de ele.
    1. Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu:
      1. abrevieri: agromec, elinvar;
      2. cuvinte (nelegate prin vocală de legătură) care formează compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mare decât a celor scrise cu cratimă, având structura:
        • adjectiv (inclusiv provenit din numeral ordinal) + substantiv: bunăstare „prosperitate”, dreptunghi, duraluminiu, lungmetraj, primadonă (împrumutat), primăvară (din fondul vechi), scurtmetraj, triplusalt;
              Compusele cu structură şi componenţă asemănătoare, dar nesudate, se scriu cu cratimă (bună-credinţă „onestitate”; neologismele analizabile compuse cu prim-), iar grupurile de cuvinte în care componentele îşi păstrează autonomia — în cuvinte separate (bună stare „stare bună”).
        • adverb (uneori substantivizat) + substantiv: binecuvântare, binefacere, răufăcător, răuvoitor;
        • prepoziţie ± prepoziţie + substantiv (uneori provenit din supin sau infinitiv lung): deîmpărtit, demâncare „mâncare” (pop.), deochi, fărădelege, subsol, supat (pop.);
              Se scriu în cuvinte separate, sau, din motive fonetice, cu cratimă, secvenţele în care cuvintele îşi păstrează individualitatea (a da de mîncare; De mâncat, aş mânca, respectiv *de-mpărţit).
        • substantiv + adjectiv: botgros (pasăre), vinars;
              Se scriu separat secvenţele în care cuvintele îşi păstrează individualitatea: bot gros (Ursul are un bot gros).
        • substantiv + substantiv(e) în nominativ (sau provenit(e) din construcţii cu acuzativul): *blocstart, concertmaistru, electronvolt, fluorclormetan, locţiitor, metalazbest, omucidere, valvârtej (pop. „vâltoare”; folosit mai mult adverbial);
      3. cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, *aurolac, citatomanie, şedinţomanie;
      4. elemente de compunere neologice: *acvplanare, *aeroambulanţă, *duroflex, *gastroenterolog, *metaloplastie, *neocomunism, *policalificare, *politolog, *primoinfecţie, *teleconferinţă;
      5. elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba română actuală: başbuzuc, pravoslavnic, protopop;
            Compusele incluzând cuvinte care se regăsesc în limba română actuală se scriu cu cratimă: baş-boier.
      6. compuse parasintetice: capîntortură55, codobatură, gâtlegău, mânăştergură;
      7. tipuri izolate: atotputinţă, atotştiinţă; preaplin „dispozitiv"; sinucidere, sinucigaş; untdelemn „ulei”.
            Secvenţele cu structură similară în care componentele îşi păstrează autonomia se scriu în cuvinte separate: prea plin, unt de cacao.
    2. Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi la primul element), având structura:
      1. adjectiv (bun, rău) + substantiv: !bună-credinţă „onestitate"; *bună-creştere, !bună-cuviinţă „politeţe”; !bună-dimineaţa (plantă); bun-gust „simţ estetic”, bun-plac, !bun-rămas „adio”, bun-simţ „decenţă”; rea-credinţă, rea-voinţă;
            Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”), iar secvenţele în care componentele îşi păstrează autonomia — în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”, bunul gust al libertăţii).
      2. adjectiv (dublu, triplu) + substantiv: *dublu-casetofon, dublu-decalitru; triplu-sec, triplu-voal;
            Secvenţele cu o structură similară în care componentele îşi păstrează autonomia se scriu în cuvinte separate (dublu ve/dublu vî, triplu exemplar), iar cele sudate — într-un cuvânt: triplusalt.
      3. adjectiv (prim şi viceprim) + substantiv: *prim-balerin, *prim-balerină, prim-ministru, prim-plan, prim-pretor, !prim-procuror, prim-secretar, *prim-solist, *prim-solistă, prim-viceprim-ministru, viceprim-ministru;
            Primăvară şi primadonă se scriu într-un cuvânt, iar grupurile de cuvinte prim ajutor, prim amorez — în cuvinte separate.
            Scrierea cu cratimă deosebeşte grafic compusele de îmbinările sintactice libere de tipul X este primul („cel dintâi”) ministru care a demisionat.
      4. interjecţie + interjecţie: (un) scârţa-scârţa (-pe-hârtie) „funcţionar”;
      5. numeral cardinal + substantiv (± adjectiv): !cinci-degete, doi-fraţi (plante), nouă-ochi (peşte), trei-leşeştile (dans), trei-fraţi-pătaţi (plantă), unsprezece-metri „lovitură de la 11 m”;
      6. prepoziţia după + substantiv: după-amiază, după-masă „a doua parte a zilei";
      7. substantiv + adjectiv: argint-viu „mercur”, burtă-verde „burghez”, cal-turtit „libelulă”, coate-goale „persoană săracă”, făt-frumos „tânăr frumos”, floare-domnească (plantă), gură-spartă „persoană care fleeăreşte”, iarbă-deasă (plantă), jur-fix „zi de primire”, lemn-câinesc (plantă), mamă-mare „bunică”, maţe-negre (peşte), maţe-fripte „persoană zgârcită”, !peşte-auriu (peşte), piatră-vânătă „sulfat de cupru”, rămas-bun „adio”, sânge-rece „calm”, tată-mare „bunic”, vorbă-lungă „persoană care flecăreşte”;
            În formele cu apocopă marcată prin apostrof nu se mai pune cratima: mam'mare.
            Se scriu în cuvinte separate numele de funcţii compuse de tipul comisar principal, director adjunct, director general.
      8. substantiv + prepoziţie + substantiv: arbore-de-cacao (plantă), bou-de-baltă „bâtlan; gândac”, brânză-n-sticlă „persoană zgârcită”, cal-de-mare (peşte), câine-de-mare „rechin”, drum-de-fier „cale ferată”, floare-de-colţ (plantă), gură-de-lup „malformaţie; ochi de parâmă”, iarbă-de-Sudan (plantă), !ochi-de-pisică „mineral; disc reflectorizant”, !peşte-cu-spadă (peşte), piatră-de-var „carbonat de calciu”, poale-n-brâu „plăcintă”, purice-de-apă (crustaceu), !viţă-de-vie (plantă);
      9. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină „unitate de lungime”, artist-cetăţean, *bas-bariton, bloc-diagramă, bloc-turn, cal-putere „unitate de măsură”, câine-lup (specie de câini), *contabil-şef56, *cuvânt-titlu „intrare de dicţionar”, cuvânt-cheie „termen principal”, cuvânt-vedetă, decret-lege, formular-tip, general-colonel, locotenent-comandor, mamă-soacră „soacră”, marxism-leninism „doctrină”, *maşină-capcană, maşină-unealtă, nord-est, pasăre-liră, pasăre-muscă (păsări), !peşte-ciocan (peşte), puşcă-mitralieră, situaţie-limită, volt-amper, !watt-oră (unităţi de măsură), zi-lumină, zi-muncă;
            Se scrie într-un cuvânt *blocstart (ca şi blochaus, blocnotes). În cazul compuselor complexe de tipul nord–nord-est, nord-est–sud-vest se recomandă scrierea cu linie de pauză între cele două grupuri principale.
      10. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: calul-dracului „libelulă”, cerul-gurii „palatul bucal”; ciuboţica-cucului, floarea-soarelui, gura-leului, iarba-fiarelor, ochiul-boului (plante), pasărea-paradisului (pasăre), piatra-iadului „azotat de argint”, roza-vânturilor (reprezentare grafică), sângele-voinicului (plantă), !vaca-Domnului (insectă);
      11. izolări de propoziţii/fraze (majoritatea — epitete): cască-gură „persoană distrată”, ducă-se-pe-pustii „dracului”, du-te-vino „mişcare”, fie-iertatul „răposatul”; fluieră-vânt, flutură-vânt „haimana”, gură-cască „persoană distrată”, încurcă-lume, lasă-mă-să-te-las „persoană indolentă”, lă-mă-mamă „persoană incapabilă”, linge-blide „parazit”, nu-mă-uita (plantă), papă-lapte „nătăfleaţă”, pierde-vară „persoană leneşă”, soare-apune, soare-răsare (puncte cardinale), sparge-val „parapet”, târâie-brâu, trei-păzeşte (în expresii); ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca „dracul”, uite-popa-nu-e-popa, vino-ncoa'/vino-ncoace „farmec”, zgârie-brânză „persoană zgârcită”, zgârie-nori „construcţie foarte înaltă”;
      12. elemente de compunere vechi + substantive existente in limba română: baş-boier, treti-logofăt, vel-armaş, vtori-logofăt/ftori-logofăt;
            Compusele de acest tip cu componente inexistente în limba română actuală se scriu într-un cuvânt: başbuzuc.
      13. tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), !cuvânt-înainte „prefaţă”, !mai-mult-ca-perfect (timp verbal), de-doi (dans), iarba-datului-şi-a-faptului (plantă), mai-marele „superiorul”, sânge-de-nouă-fraţi (plantă; răşină), terchea-berchea „persoană de nimic”, trei-fraţi-pătaţi (plantă).
            Secvenţele cu structură şi componenţă asemănătoare în care cuvintele îşi păstrează autonomia se scriu separat.
            Multe compuse scrise cu cratimă sunt disociabile, situaţie în care cratima dispare: buna sa credinţă; dublul său casetofon; România, prin primul ei ministru blocul acesta turn; contabilul lor şef.
            !Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice distincte şi specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiinţifice diferite).

    Note:
    1. Scris greşit în DEX cu â.
    2. În COR. Clasificarea ocupaţiilor din România, Meteor Press, Bucureşti, 2003, şi în actele normative (Ordonanţa de urgenţă nr. 191 din 12 decembrie 2002, în Monitorul Oficial al României, XIV, nr. 951, Partea I, 24 decembrie 2002), numele de funcţii compuse cu şef sunt scrise în cuvinte separate; cf. şi negociator şef etc.