6.6.1. Genul

1. Substantivele la care există ezitare în ce privește apartenența la genul feminin sau neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicații asupra formei lor de plural) se află în una din următoarele situații:
   
   • cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale sau populare) sunt specializate pentru sensuri sau domenii diferite: !a¹ (literă) s. m./s. n., *a² (sunet) s. m.; !basc²/bască³ „beretă”, !basc³ „adaos la bluză sau jachetă”, bască² „albie, lâna tunsă de pe o oaie, bluză, vestă”, bască³ „limbă”; !colind¹ „colindat”, colind²/colindă „cântec”; zăloagă „semn de carte, capitol”, !zălog¹ „arbust”, !zălog² „garanție”;
     
   • ambele sunt admise ca variante literare libere: !basc²/bască¹ (beretă), colind¹/colindă (cântec);
     
   • norma actuală a optat pentru un singur gen, și anume !masculin, !clește masculin (cu pl. clești), !foarfecă feminin;
     
2. !Conform tendinței de specializare, la unii termeni, a masculinului pentru limbajul tehnic, norma actuală admite și genul masculin (și deci pluralul în -i) la substantive ca !element¹ (de calorifer) s. m., pl. elemenți, față de !element² „fenomen, componentă” s. n., pl. elemente; !robinet s. n./s. m., pl. robinete/robineți; virus¹ „program de calculator” s. m., pl. viruși, virus² „agent patogen” s. n., pl. virusuri.
   
3. La substantivul împrumutat din engleză mass-media s-a admis (în acord cu forma și în conformitate cu trecerea unor plurale neutre latinești la origine la feminin singular) folosirea lui ca feminin singular (!mass-media actuală), cu genitiv-dativul articulat !mass-mediei (prin intermediul mass-mediei).
   

6.6. Substantivul

6.5. Pronumele şi adjectivul pronominal

1. Acordul în persoană, gen, număr și caz al adjectivului pronominal de întărire însumi (pentru formele sale v. Dicționarul s.v. însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși) este obligatoriu.
   
2. Pronumele și adjectivul demonstrativ de depărtare și de identitate se scriu la feminin singular aceea [ačeia], aceeași [ačeiași], iar la masculin plural aceia, aceiași.
   
3. Pronumele și adjectivele posesive noștri, voștri se scriu totdeauna cu un singur -i (ai noștri tineri, tinerii noștri), pentru că nu primesc articol.
   
4. !În construcția cu prepoziția de (care și-a pierdut sensul partitiv, dobândînd sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât și singularul: !un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.
   
5. Prepoziția pe la acuzativul pronumelui relativ care cu rol de complement direct este obligatorie (Omul pe care l-am văzut, nu Omul care l-am văzut).
   

6.4. Numeralul

1. Numeralul cardinal unu se scrie fără -l final (scrierea cu -l fiind hipercorectă), spre deosebire de pronumele nehotărât: N-au fost aleși doi reprezentanți, ci numai unu; Dintre trandafiri, cei mai bine miroseau doi albi și unu roz, dar Unul a reușit, celălalt nu.
   
2. Numeralul cardinal „12” și cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de feminin atunci când se referă la substantive feminine: ora douăsprezece, douăsprezece mii de lei, clasa a douăsprezecea (dar se acceptă și formele de masculin în indicarea datei: doi|doisprezece|douăzeci și doi mai).
   
3. Norma a acceptat formele paisprezece, șaisprezece, șaizeci (în loc de patrusprezece, șasesprezece, șasezeci, care nu mai sunt admise, fiind pedante) și pronunțările în tempo rapid [činsprezece] și [činzeci] pentru numeralele compuse cu cinci, precum și în numeralele ordinale corespunzătoare.
   
4. Numeralele „17” și „18” se pronunță (și se scriu în litere) în conformitate cu numeralele simple de la care sunt compuse, fără (altă) vocală de sprijin (i, â, u) în interior: șaptesprezece, optsprezece.
   

   Nu sunt admise de normă forme ca unșpe, unsprece, șaispce; unșpce; douășunu; pașopt (deși este acceptat derivatul pașoptist); douăjde mii; o mie și unu; două mii (milioane etc.) și o sută.

5. Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal și nu cel cardinal: Întâi Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai.
   
6. !Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului și forma întâia: clasa !întâi/întâia.
   
7. Aproximația în interiorul unor limite numerice se redă fie prin construcții cu prepoziții (S-au prezentat între douăzeci și treizeci de persoane. Temperaturile minime se vor situa între 2 și 4 grade, Deschis între 10 și 18/de la 10 la 18, Am concediu de la 1 (până) la 31 august), fie, în scris, prin alăturarea numeralelor, despărțite prin linie de pauză (S-au prezentat douăzeci — treizeci de persoane, Temperaturile minime vor fi de 2 – 4 grade, Deschis 10 –18, Concediu 1 – 31 august), dar nu prin combinarea celor două procedee (nu: Deschis între 10 – 18).
   
8. În texte, numeralele se scriu rar „în litere” (cu excepția unor documente comercial-administrative, de exemplu în formulare, pentru securizarea sumelor de bani înscrise) și mai frecvent cu cifre, cu excepția numeralelor sub zece, care se scriu în general în text în cuvinte (Alfabetul limbii române are 31 de litere, dintre care nouă sunt litere-vocale).
   
9. Exprimările la sută și procent(e) fiind echivalente, nu trebuie folosite împreună: 2%/doi la sută/două procente (nu două procente la sută).
   
10. Valoarea de genitiv se exprimă cu ajutorul prepoziției a, iar cea de dativ – eu prepoziția la, ambele + acuzativul (votul a doi senatori; a dat note la doi elevi).
    

6.3. Articolul

1. Articolul hotărât la norninativ-acuzativ masculin și neutru singular -l este obligatoriu în scris, precum și în vorbirea solemnă, chiar dacă in vorbirea curentă actuală se manifestă tendința de a nu-1 mai pronunța (la numele proprii de locuri, situația este încă neclarificată).
   
2. Unele substantive nume de plante sau animale sunt numai formal articulate, admițând la această formă și articol nehotărât: o floarea-soarelui.
   
3. Numele unor dansuri populare, cunoscute in general sub forma articulată hotărât (hațegana), pot fi folosite și nearticulat: La hațegană, pașii sunt ...(eventual și la plural: au jucat două hațegane).
   
4. La unele substantivele provenite din abrevieri există in prezent tendința de a le folosi nearticulat, ca nume proprii: !O.N.U./ONU a decis ... (nu: O.N.U.-ul...).
   
5. Norma literară nu admite folosirea articolul hotărât proclitic lui la genitiv-dativul singular al substantivelor comune feminine: mamei (nu lui mama).
   
6. La substantivele și adjectivele care au la finală grupuri consonantice terminate în l sau r, la plural trebuie făcută distincție în scris intre formele nearticulate de tipul acești/doi/niște/noii membri, adj. ochii ei albaștri, și formele articulate de tipul toți membrii, albaștrii ei ochi.
   
7. Genitiv-dativul plural articulat al substantivului ou este ouălor (nu ouălelor).
   
8. Articolul posesiv la feminin singular este a și înaintea genitiv-dativului adjectivului posesiv postpus: (al) unei prietene a mele (nu ale).
   
9. Unele nume proprii, mai ales de locuri, pot primi, formal, articol: Aachenul/!Bucureștiul este un oraș foarte vechi.
   
10. Articolul hotărât enclitic (singular și plural) se leagă cu cratimă:
    
    • în împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul [achiul], !bleu-ul [bloul], show-ul [șoul];
      
    • în împrumuturile care au finale grafice neobișnuite la cuvintele vechi din limba română: !dandy-ul (nu dandiul), dandy-i; *gay-ul, gay-i; !hippy-ul, hippy-i;
      *party-ul; *playboy-ul, playboy-i; *story-ul.
      
          !Se recomandă atașarea fără cratimă a articolului la împrumuturile — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boardul [bordul], clickul [cricul], *gadgetul [gadgetul], *itemul [itemul], trendul [trendul], !week-endul [uikendul].
    • la cuvintele greu flexionabile: pH-ul, RATB-ul; x-ul; 10-le, 11-le;
      
    • în numele de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: Bruxelles-ul [brüselul].
      

V. și 1.2.4. Cratima, 6.1. Adjectivul, 6.6. Substantivul.

6.2. Adverbe si locuțiuni

1. Norma literară condamnă folosirea lui ca şi (sau a lui ca, virgulă) în loc de ca pentru evitarea cacofoniilor (şi cu atât mai mult când acest pericol nu există), în construcţii de tipul ca și consilier, care pot fi înlocuite prin construcţii directe precum a fost numit consilier sau l-a luat drept consilier, în calitate de consilier.
   
2. Adverbul decât „doar, numai" se foloseşte numai în construcţii negative (N-am decât o soră), în timp ce sinonimele sale se întrebuinţează în construcţii pozitive (Am doar/numai o soră).
   
3. Locuțiunile adverbiale nu cunosc categoria numărului; astfel, locuţiunea adverbială !altă dată nu are plural.
   

6.1. Adjectivul

1. Adjectivele masculine care la singular au un i la finală se scriu la plural nearticulat cu doi i, iar la forma articulată cu trei i: cercel argintiu, cercei argintii, argintiii cercei.
   
2. La femininul adjectivelor de tipul bun, mare, cutaneu, genitiv-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat: note bune, speranţe mari, infecţii cutanee; acestei note bune, mari speranţe, infecţii cutanee, iar cel articulat se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la genitiv-dativul nearticulat: bunei note, marii speranţe.
   
3. La femininul adjectivelor terminate la nominativ-acuzativ singular nearticulat în -iu (tipul argintiu, pustiu), genitiv-dativul singular nearticulat este de asemenea identic cu pluralul nearticulat: întinderi pustii, acestei întinderi pustii, dar cel articulat se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la nominativ-acuzativul singular nearticulat: pustiei întinderi.
   
4. Adjectivul drag (inclusiv substantivizat) are la feminin plural (şi la genitiv-dativ singular nearticulat) forma dragi, articulat dragile (fete dragi, dragile mele, nu drage, dragele; dar ultimele, nu ultimile); forma dragă se foloseşte în adresare atât pentru feminin, cât şi pentru masculin.
   
5. La unele adjective neologice, norma actuală, reflectând uzul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu şi fără alternanţa o (accentuat) — oa, în ordinea de preferință !analoagă/analogă, !omoloagă/omologă, în timp ce la altele nu admite forme cu oa (barocă, echivocă).
   
6. Adjectivele terminate la masculin singular în -uos au femininul singular în -uoasă (respectuoasă, somptuoasă) şi plural în -uoase (respectuoase, somptuoase).
   
7. La adjectivele terminate în -uu, norma actuală recomandă în continuare pronunţarea finalei ca hiat: m. sg. ambiguu (-gu-u), f. ambiguă (-gu-ă), f. pl. ambigue (-gu-e), dar m. pl. ambigui (-gui).
   
8. Câteva adjective (anumit, diferit, mult, puţin, tot) au la genitiv-dativ plural desinenţa pronominală -or: anumitor; acestea, precum şi destul, divers, felurit, numeros, pot exprima la plural valoarea de genitiv printr-o construcţie cu prepoziţia a, iar pe cea de dativ — cu prepoziţia la, ambele + acuzativul, ca şi numeralele (votul a zece/a numeroşi parlamentari).
   
9. Adjectivele invariabile au aceeaşi formă la toate cazurile/genurile/numerele, printre acestea numărându-se adjectivele cu finala -ce: atroce, eficace, motrice, perspicace.
   
10. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen; în cazul celor referitoare la substantive neutre, aceasta nu înseamnă că şi adjectivele în cauză ar fi „neutre", chiar dacă au la singular formă de !masculin, iar la plural, dacă au, formă de feminin: (metal) alcalino-pământos, (barometru) aneroid, (foc) bengal, (substantiv) epicen.
    

V. şi 6.3. Articolul, 6.6. Substantivul.