5.2.1.3. Succesiunea CC-CCC („Cinci consoane între vocale se despart după a doua consoană")

    În succesiunile de cinci consoane (foarte rare), despărţirea se face după a doua consoană: ång | ström; opt | sprezece.

    Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combinațiile ch, gh (+ e, i): port-schi.

5.2.1.2.3. Succesiunea C-CCC („Patru consoane între vocale se despart după prima consoană”)

    În succesiunile de patru consoane între vocale, despărţirea se face după prima consoană: !ab-stract, con-structor, în-zdrăveni.

EXCEPŢII

1. Despărţirea CC-CC

    În unele succesiuni de patru consoane, despărţirea se face după a doua consoană: feld-spat, gang-ster, tung-sten, horn-blendă.
    Alte succesiuni de patru consoane care se despart (şi) după a doua consoană (nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, stşc) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (serni)analizabile, cărora li se poate aplica despărţirea după structură, care este destul de transparentă şi conduce la acelaşi rezultat. Este vorba de:

• formaţii cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|sculă, port|stindard;
• derivate cu prefixe:
  
  • post-: post|prandial, post|scenium, post|şcolar;
  • trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.

Sunt tratate la fel succesiunile în care primele două consoane sunt urmate de ch, gh (+ e, i): port-chei.

2. Despărţirea CCC-C

    În unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face, convenţional, după a treia consoană: dejurst-vă, vârst-nic (în ultimul caz, cu acelaşi rezultat ca al despărţirii după structură).

5.2.1.2.2. Succesiunile C-C(C)(C) („Două,trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană”)

    În succesiunile de două-patru consoane între vocale, despărțirea se face, de regulă, după prima consoană.

Succesiunea C-C 

(VC-CV, VSC-CV, V-CSV) 

(„Două consoane între vocale se despart”) 

    Două litere-consoane între litere-vocale se despart, a doua consoană trecând la secvența următoare.
    Cele două consoane pot fi:

• identice, notând același sunet ca și consoana simplă (kib-butz, mil-lefiori, în|nora, inter|regn⁷⁷, bour-ree, fortis-simo, wat-tul) sau, in cazul lui cc + e, i, sunete diferite ([kč]): ac-cent;
  
  

  h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană dublă: ohm-metru [ommetru].

• diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, frec-vență, caf-tan, vaj-nic, cal-cula, mul-te, toam-nă, în-ger, lun-git, mun-te, cap-să, aștep-ta; azvâr-li (inf., perf. s.), cer-ne; ur-șii; as-cet, os-cior, as-tăzi, muș-ca, ex-cursie, imix-tiune;
  
  

      Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală, element al unui diftong descendent (trais-tă) sau când după consoană urmează o semivocală, element al unui diftong: dor-mea.

      Sunt tratate la fel succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată prin două litere: business-man, watt-metru.

      În schimb, c, g urmate de h (+ e, i) care notează două sunete în împrumuturi se despart: bog-head [bog-hed].

      Consoanele urmate de i „șoptit” se comportă ca o consoană: albi (adj.), az-vârli (ind. prez.), cerbi, dormi (ind. prez.), ori-ce — dar al-bi (vb.), az-vâr-li (inf., perf. s.), dor-mi (inf., perf. s.).

EXCEPȚII

1. Trec împreună la secvența următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r și ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t și v, adică grupurile
   bl: ca-blu br: neo-brăzat cl: pro-clama cr: nea-crit dl: Co-dlea dr: co-dru fl: nea-flat fr: pana-frican gl: nea-glutinat gr: nea-gricol hl: pe-hlivan hr. ne-hrănit pl: su-plu pr: cu-pru tl: ti-tlu tr: li-tru vl: nee-vlavios vr: de-vreme
   
   

       Pentru combinațiile de două consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet v. Succesiunea C-C.

2. Nu se despart literele-consoane duble din cuvinte și nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simplă corespunzătoare din limba română: ll [l'] (caudi-llo).

Succesiunea C-CC 

(„Trei consoane între vocale se despart după prima consoană”)

    În succesiunile de trei consoane, despărțirea se face după prima consoană: ob-ște, fil-tru, circum-spect, delin-cvent⁷⁸, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vâr-stă, as-clepiad, cus-cru, es-planadă, as-pru, as-tru, dez-gropa.

    Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală — element al unui diftong descendent: mais-tru.

    La fel se despart și consoanele urmate de ch, gh (+ e, i): în-chega, în-chide, în-gheța, în-ghiți.
    Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi și cuvinte străine în care combinațiile ch, gh notează un singur sunet (af-ghan) sau din cuvinte în care prima consoană este urmată de i „șoptit”: câteși-trei.

    Unele succesiuni de trei litere-consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine se comportă ca o singură consoană: tch [č] în ke-tchup.

EXCEPȚIE

    În următoarele succesiuni de trei consoane, despărțirea se face după primele două consoane:
lp-t: sculp-ta mp-t: somp-tuos mp-ț: redemp-țiune nc-ș: linc-șii nc-t: punc-ta nc-ț: punc-ție nd-v: sand-vici rc-t: arc-tic rt-f: jert-fă st-m: ast-mul
    Alte succesiuni de trei consoane care se despart (și) după a doua consoană (ltč, ldm, lpn; ndb, ndc, nsb, nsc (și nsč), nsd, nsf nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rgș, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtț, rtv; stb, stc, std, stfi stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (serni)anali-zabile, cărora li se poate aplica despărțirea după structură, care este destul de transparentă și conduce la același rezultat. Este vorba de:

• compuse: alt|ceva, ast|fel, feld|mareșal, fiind|că, hand|bal;
• formații cu elemente de compunere, ca port-: port|bagaj, port|cuțit, port|hart, port|jartier, port|moneu, port|perie, port|sabie, port|tabac, port|țigaret, port|vizit;
• derivate cu prefixe;
  
  • post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist, post|față, post|garanție, post|liceal, post|natal, post|pașoptist, post|revoluționar, post|sincron, post|totalitar, post|verbal;
  • trans-: trans|borda, trans|carpatic, trans|cendental, trans|danubian, trans|făgărășean, trans|humanță, trans|lucid, trans|misibil, trans|național, trans|portabil, trans|saharian, trans|vaza;
• derivate de la baze terminate în grupuri de consoane cu sufixe ca -lâc (savant|lâc), -nic (pust|nic, stâlp|nic, zavist|nic),-șor (târg|șor).

Note:

77. ↑La ultimele două cuvinte, despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură.
78. ↑În Limba română. Manual pentru clasele a IX-a și a X-a (școli normale, licee și clase cu profil umanist), (coord. Florin D. Popescu), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 71, a fost introdus în seria de excepții și grupul ncv, deși nu figurează în lista din DOOM¹ și, prin urmare, trebuie despărțit după regula generală.

5.2.1.2.1. C (V-CV, VS-CV, SVS-CV, V-CSV) („O consoană între vocale trece la secvenţa următoare")

    O consoană între litere-vocale trece la secvenţa următoare: ba-bă, fa-că, n-ce, ve-cin, po-diș, rea-fișa, le-ge, ha-haleră, nea-jutorat, ira-kian, mă-lin, tea-mă, lu-nă, ma-pă, soa-re, ie-se, ma-şină, ia-tă, ţa-ţă, ta-vă, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, ra-ză, reau-zi (inf., perf. s.), flo-rile, fu-gi (irtf.; perf. s.), o-chi (verb), po-mii.
La fel se comportă și:

• ch, gh (+ e, i) in cuvinte românești: ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioană;
• qu [kv]: se-quoia.

    Regula este valabilă şi când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală — element al unui diftong descendent (au-gust, bojdeu-că, doi-nă, mai-că, pâi-ne, hai-ku) sau al unui triftong cu structura SVS (lupoai-că) ori când consoana este urmată de un diftong: re-seamănă.
    O consoană urmată de i „șoptit” nu se desparte de vocala precedentă: ari, buni, cobori, flori, fugi (ind. prez.), ochi (substantiv), pomi, auzi (ind. prez.).
    Se comportă ca o singură consoană combinațiile de două sau trei litere-consoane din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet: ck [k] (ro-cker), dg [ǧ] (Me-dgidia), dj [ǧ] (azerbai-djan), gn [ñ] (Sali-gny), sh [ș] (banglade-shian), th [t] (ca-tharsis), ts [ț] (jiu-ji-tsu), tch [č] (ke-tchup).

5.2.1.2. Litere-consoane

    Această despărțire se referă la consoanele aflate între vocale.
    La despărțire trebuie să se aibă în vedere faptul că din punctul de vedere al despărțirii la capăt de rând se comportă ca o singură consoană:

• litera x;
• ch şi gh înainte de e, i;
  
  

  h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană: foeh-nul [fönul].

• consoanele urmate de i „ șoptit";
• q + u când are valoarea [kv].

    Regulile generale privind despărțirea literelor-consoane sunt:

• o consoană între litere-vocale trece la secvența următoare;
• în succesiunile de două-patru consoane, despărțirea se face, de regulă, după prima consoană;
• în succesiunile (foarte rare) de cinci consoane, despărțirea se face după a doua consoană.

Regulile și excepțiile sunt detaliate în cele ce urmează.

5.2.1.1.2. Succesiunile V-S ((S)V-SV, (S)V-SVS, V-SSV) („Un diftong şi un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente")

    În succesiunile de litere-vocale în care e, i, o, u sau y notează o semivocală, aceasta trece la secvența următoare când se află:

• după o vocală propriu-zisă, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un
  
  • diftong ascendent: agre-ează, accentu-ează; ace-ea [ačeia], mama-ia, tă-ia, tămâ-ia, su-ia; tămâ-ie, pro-iect, su-ie; du-ios; ro-iul; gă-oace, dubi-oasă; ro-ua, no-uă; a-yatolah;
  • triftong: tă-iai, vo-iau, le-oaică; cre-ioane; înşe-uează;
• după un diftong ascendent (deci tot după o vocală), iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un diftong (ploa-ie, stea-ua) sau dintr-un triftong (chiar dacă acesta nu este scris ca atare: dumnea-ei [dumnĕa-ĭeĭ]).

    Altfel spus, diftongii alăturaţi se despart sau diftongii şi triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le precedă.

5.2.1.1.1. Succesiunile V-V (V-V(S), V-VC(Q) („Două vocale alăturate se despart")

    Două litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise se despart — cu alte cuvinte, vocalele în hiat se despart.
    Cele două vocale pot fi:

• identice: a-alenian; ale-e; fi-inţă; alco-ol; ambigu-ul;
• diferite: antia-erian, alca-ic, ba-obab, bacala-ureat; behă-it, lingă-ul; hârâ-it, părâ-ul; bore-al, de-ictic, le-onin, le-ul; ci-anură, pompi-er, fani-on, cafegi-ul; cro-at, po-et, cro-itor, bo-ur; polu-are, continu-ăm, du-et, bănu-ise, afectu-os; keny-an, hobby-uri.

    Se despart şi două vocale alăturate dintre care a doua face parte dintr-un diftong descendent: cre-ai, famili-ei, feme-ii, gre-oi.
    Regula este valabilă indiferent dacă a doua vocală formează singură o silabă sau împreună cu una sau mai multe consoane: şti-inţă, bănu-ind.
    Unele succesiuni de vocale apar în cuvinte „formate”, în care despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură⁷⁶: contra|amiral, re|examina, anti|infecțios; bine|înțeles, co|opta.
    Combinațiile de două vocale care, în unele împrumuturi sau nume proprii scrise cu grafii străine, au valoarea unui singur sunet, ca în limba de origine, nu se despart: ee [i] (splee-nul), eu [ö] (cozeu-rul), ie [i] (lie-duri), ou [u] (cou-lomb).

Note:

76. ↑La cuvintele „formate"marcăm limitele prin | pentru a nu induce ideea falsă că aceste formaţii s-ar scrie în mod normal cu cratimă.