4.2.8.1. Substantive comune

    Substantivele comune compuse (dintre care unele sunt şi adjective) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă. În cazul multor compuse, sensul componentelor nu corespunde, total sau parţial, realităţii denumite de ele.

1. Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu:
   
   1. abrevieri: agromec, elinvar;
   2. cuvinte (nelegate prin vocală de legătură) care formează compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mare decât a celor scrise cu cratimă, având structura:
      
      • adjectiv (inclusiv provenit din numeral ordinal) + substantiv: bunăstare „prosperitate”, dreptunghi, duraluminiu, lungmetraj, primadonă (împrumutat), primăvară (din fondul vechi), scurtmetraj, triplusalt;
        

            Compusele cu structură şi componenţă asemănătoare, dar nesudate, se scriu cu cratimă (bună-credinţă „onestitate”; neologismele analizabile compuse cu prim-), iar grupurile de cuvinte în care componentele îşi păstrează autonomia — în cuvinte separate (bună stare „stare bună”).

      • adverb (uneori substantivizat) + substantiv: binecuvântare, binefacere, răufăcător, răuvoitor;
      • prepoziţie ± prepoziţie + substantiv (uneori provenit din supin sau infinitiv lung): deîmpărtit, demâncare „mâncare” (pop.), deochi, fărădelege, subsol, supat (pop.);
        

            Se scriu în cuvinte separate, sau, din motive fonetice, cu cratimă, secvenţele în care cuvintele îşi păstrează individualitatea (a da de mîncare; De mâncat, aş mânca, respectiv *de-mpărţit).

      • substantiv + adjectiv: botgros (pasăre), vinars;
        

            Se scriu separat secvenţele în care cuvintele îşi păstrează individualitatea: bot gros (Ursul are un bot gros).

      • substantiv + substantiv(e) în nominativ (sau provenit(e) din construcţii cu acuzativul): *blocstart, concertmaistru, electronvolt, fluorclormetan, locţiitor, metalazbest, omucidere, valvârtej (pop. „vâltoare”; folosit mai mult adverbial);
   3. cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, *aurolac, citatomanie, şedinţomanie;
   4. elemente de compunere neologice: *acvplanare, *aeroambulanţă, *duroflex, *gastroenterolog, *metaloplastie, *neocomunism, *policalificare, *politolog, *primoinfecţie, *teleconferinţă;
   5. elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba română actuală: başbuzuc, pravoslavnic, protopop;
      

          Compusele incluzând cuvinte care se regăsesc în limba română actuală se scriu cu cratimă: baş-boier.

   6. compuse parasintetice: capîntortură⁵⁵, codobatură, gâtlegău, mânăştergură;
   7. tipuri izolate: atotputinţă, atotştiinţă; preaplin „dispozitiv"; sinucidere, sinucigaş; untdelemn „ulei”.
      

          Secvenţele cu structură similară în care componentele îşi păstrează autonomia se scriu în cuvinte separate: prea plin, unt de cacao.

2. Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi la primul element), având structura:
   
   1. adjectiv (bun, rău) + substantiv: !bună-credinţă „onestitate"; *bună-creştere, !bună-cuviinţă „politeţe”; !bună-dimineaţa (plantă); bun-gust „simţ estetic”, bun-plac, !bun-rămas „adio”, bun-simţ „decenţă”; rea-credinţă, rea-voinţă;
      

          Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”), iar secvenţele în care componentele îşi păstrează autonomia — în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”, bunul gust al libertăţii).

   2. adjectiv (dublu, triplu) + substantiv: *dublu-casetofon, dublu-decalitru; triplu-sec, triplu-voal;
      

          Secvenţele cu o structură similară în care componentele îşi păstrează autonomia se scriu în cuvinte separate (dublu ve/dublu vî, triplu exemplar), iar cele sudate — într-un cuvânt: triplusalt.

   3. adjectiv (prim şi viceprim) + substantiv: *prim-balerin, *prim-balerină, prim-ministru, prim-plan, prim-pretor, !prim-procuror, prim-secretar, *prim-solist, *prim-solistă, prim-viceprim-ministru, viceprim-ministru;
      

          Primăvară şi primadonă se scriu într-un cuvânt, iar grupurile de cuvinte prim ajutor, prim amorez — în cuvinte separate.
          Scrierea cu cratimă deosebeşte grafic compusele de îmbinările sintactice libere de tipul X este primul („cel dintâi”) ministru care a demisionat.

   4. interjecţie + interjecţie: (un) scârţa-scârţa (-pe-hârtie) „funcţionar”;
   5. numeral cardinal + substantiv (± adjectiv): !cinci-degete, doi-fraţi (plante), nouă-ochi (peşte), trei-leşeştile (dans), trei-fraţi-pătaţi (plantă), unsprezece-metri „lovitură de la 11 m”;
   6. prepoziţia după + substantiv: după-amiază, după-masă „a doua parte a zilei";
   7. substantiv + adjectiv: argint-viu „mercur”, burtă-verde „burghez”, cal-turtit „libelulă”, coate-goale „persoană săracă”, făt-frumos „tânăr frumos”, floare-domnească (plantă), gură-spartă „persoană care fleeăreşte”, iarbă-deasă (plantă), jur-fix „zi de primire”, lemn-câinesc (plantă), mamă-mare „bunică”, maţe-negre (peşte), maţe-fripte „persoană zgârcită”, !peşte-auriu (peşte), piatră-vânătă „sulfat de cupru”, rămas-bun „adio”, sânge-rece „calm”, tată-mare „bunic”, vorbă-lungă „persoană care flecăreşte”;
      

          În formele cu apocopă marcată prin apostrof nu se mai pune cratima: mam'mare.
          Se scriu în cuvinte separate numele de funcţii compuse de tipul comisar principal, director adjunct, director general.

   8. substantiv + prepoziţie + substantiv: arbore-de-cacao (plantă), bou-de-baltă „bâtlan; gândac”, brânză-n-sticlă „persoană zgârcită”, cal-de-mare (peşte), câine-de-mare „rechin”, drum-de-fier „cale ferată”, floare-de-colţ (plantă), gură-de-lup „malformaţie; ochi de parâmă”, iarbă-de-Sudan (plantă), !ochi-de-pisică „mineral; disc reflectorizant”, !peşte-cu-spadă (peşte), piatră-de-var „carbonat de calciu”, poale-n-brâu „plăcintă”, purice-de-apă (crustaceu), !viţă-de-vie (plantă);
   9. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină „unitate de lungime”, artist-cetăţean, *bas-bariton, bloc-diagramă, bloc-turn, cal-putere „unitate de măsură”, câine-lup (specie de câini), *contabil-şef⁵⁶, *cuvânt-titlu „intrare de dicţionar”, cuvânt-cheie „termen principal”, cuvânt-vedetă, decret-lege, formular-tip, general-colonel, locotenent-comandor, mamă-soacră „soacră”, marxism-leninism „doctrină”, *maşină-capcană, maşină-unealtă, nord-est, pasăre-liră, pasăre-muscă (păsări), !peşte-ciocan (peşte), puşcă-mitralieră, situaţie-limită, volt-amper, !watt-oră (unităţi de măsură), zi-lumină, zi-muncă;
      

          Se scrie într-un cuvânt *blocstart (ca şi blochaus, blocnotes). În cazul compuselor complexe de tipul nord–nord-est, nord-est–sud-vest se recomandă scrierea cu linie de pauză între cele două grupuri principale.

   10. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: calul-dracului „libelulă”, cerul-gurii „palatul bucal”; ciuboţica-cucului, floarea-soarelui, gura-leului, iarba-fiarelor, ochiul-boului (plante), pasărea-paradisului (pasăre), piatra-iadului „azotat de argint”, roza-vânturilor (reprezentare grafică), sângele-voinicului (plantă), !vaca-Domnului (insectă);
   11. izolări de propoziţii/fraze (majoritatea — epitete): cască-gură „persoană distrată”, ducă-se-pe-pustii „dracului”, du-te-vino „mişcare”, fie-iertatul „răposatul”; fluieră-vânt, flutură-vânt „haimana”, gură-cască „persoană distrată”, încurcă-lume, lasă-mă-să-te-las „persoană indolentă”, lă-mă-mamă „persoană incapabilă”, linge-blide „parazit”, nu-mă-uita (plantă), papă-lapte „nătăfleaţă”, pierde-vară „persoană leneşă”, soare-apune, soare-răsare (puncte cardinale), sparge-val „parapet”, târâie-brâu, trei-păzeşte (în expresii); ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca „dracul”, uite-popa-nu-e-popa, vino-ncoa'/vino-ncoace „farmec”, zgârie-brânză „persoană zgârcită”, zgârie-nori „construcţie foarte înaltă”;
   12. elemente de compunere vechi + substantive existente in limba română: baş-boier, treti-logofăt, vel-armaş, vtori-logofăt/ftori-logofăt;
       

           Compusele de acest tip cu componente inexistente în limba română actuală se scriu într-un cuvânt: başbuzuc.

   13. tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), !cuvânt-înainte „prefaţă”, !mai-mult-ca-perfect (timp verbal), de-doi (dans), iarba-datului-şi-a-faptului (plantă), mai-marele „superiorul”, sânge-de-nouă-fraţi (plantă; răşină), terchea-berchea „persoană de nimic”, trei-fraţi-pătaţi (plantă).
       

           Secvenţele cu structură şi componenţă asemănătoare în care cuvintele îşi păstrează autonomia se scriu separat.
           Multe compuse scrise cu cratimă sunt disociabile, situaţie în care cratima dispare: buna sa credinţă; dublul său casetofon; România, prin primul ei ministru blocul acesta turn; contabilul lor şef.
           !Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice distincte şi specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiinţifice diferite).

Note:

55. ↑Scris greşit în DEX cu â.
    
56. ↑În COR. Clasificarea ocupaţiilor din România, Meteor Press, Bucureşti, 2003, şi în actele normative (Ordonanţa de urgenţă nr. 191 din 12 decembrie 2002, în Monitorul Oficial al României, XIV, nr. 951, Partea I, 24 decembrie 2002), numele de funcţii compuse cu şef sunt scrise în cuvinte separate; cf. şi negociator şef etc.
    

4.2.7. Pronume şi adjective pronominale

Pronumele şi adjectivele pronominale compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate.

1. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelor şi adjectivelor pronominale sudate, compuse la origine şi devenite în parte neanalizabile, cu excepţia de sub punctul II.:
   
   1. de întărire: seria lui însumi;
   2. demonstrative: seriile lui acelaşi, ălălalt, ăstălalt, celălalt, cestălalt;
   3. nehotărâte compuse cu:
      
      • elementele iniţiale alt-, fie(şi)-, fi(e)şte-, fite-, oare(şi)-, ori(şi)-, vre-: altceva, fie(şi)care, fi(e)ştecine, fitecine, oare(şi)care, ori(şi)care, vreun, vreunul ş.a.;
      • elementul final -va: ceva, niscaiva ş.a.;

          Pronumele şi adjectivele compuse se disting astfel şi grafic de îmbinări libere precum oare care, ori care (Oare care dintre ei o fi făcut asta? Să vină toţi ori care vrea).

   4. negative: !niciun, !niciunul (N-a venit niciun elev/niciunul)
      

          !Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui !niciunul şi ale adjectivului pronominal corespunzător !niciun⁵⁴ (niciuna, nicio etc.) — la fel ca a lui vreunul, vreun —,  prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbînările libere asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi), *nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt).

   5. personale şi de politeţe: dumneata, dumnealui etc;
   6. reflexive cu elementul final -şi: sieşi, sineşi;
2. Se scriu în cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus cel ce (inclusiv forma cu valoare „neutră” ceea ce), care este interpretat, din cauza flexiunii lui cel, şi ea pronume + pronume.

Notă:

54. ↑Singurul pronume/adjectiv pronominal — în afară de cel ce — care se scria în cuvinte separate.
    

4.2.6. Prepoziţii

    Prepoziţiile compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate.

1. Se scriu într-un cuvânt prepoziţiile compuse sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori): deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dindărătul, dinspre, dintre, dintru, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, înăuntrul, îndărătul, înde, înspre, printre, printru;
2. Se scriu în cuvinte separate prepoziţiile compuse din două sau trei elemente nesudate: *à la, de către, de dedesubtul, de după, de la, de pe, de pe lângă, de sub, fără de, în afara, în contra, până după, până în, până la, până pe după, până pe la, până pe sub, pe la, pe lângă.
   
   

       Din motive fonetice, prepoziţia compusă de-a din locuţiuni ca de-a berbeleacul, de-a baba-oarba, de-a latul se scrie totdeauna cu cratimă, în timp ce prepoziţiile de + a + verbe la infinitiv se scriu separat sau cu cratimă, în funcţie de tempo (de a/de-a scrie).
       Primul component din prepoziţiile compuse fără de, până la se scrie cu apostrof în cazul căderii, la pronunţarea în tempo rapid, a vocalei sale finale: făr' de milă, pân' la tine.

4.2.5. Numerale

Numeralele compuse⁵³ se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate.

1. Se scriu într-un cuvânt numeralele cu un grad avansat de sudură:
   
   1. cardinale propriu-zise: seriile formate cu spre (unsprezece ...) şi unele serii formate prin alăturare: douăzeci
   2. colective şi distributive: amândoi şi seriile câteşitrei, tustrei...;
   3. ordinale: dintâi, întâiaşi, seriile al unsprezecelea..., al douăzecilea ...
2. Se scriu în cuvinte separate unele serii de numerale mai puţin sudate (unele considerate şi locuţiuni):
   
   1. adverbiale: seriile (câte) o dată „nu de mai multe ori" (care răspunde la întrebarea de câte ori?: numai o dată în viaţă, o dată pentru totdeauna), de (câte) două ori; întâia(şi)/prima dată/oară, a doua oară...;
      

          Adverbul compus odată „cândva (în trecut sau în viitor), imediat, îndată" se scrie într-un cuvânt.

   2. cardinale: seriile douăzeci şi unu ...; o sută, două sute ...; o mie, două mii, douăzeci de mii...; un milion ...; o sută unu ...; o mie unu ... etc.
      

          Scrierea continuă a numeralelor cardinale, care se cere uneori în stilul administrativ, constituie o excepţie.

   3. colective şi distributive (considerate şi locuţiuni): seriile câte unu..., toţi trei...
   4. fracţionare (cu comportament de substantive): seriile o doime, două treimi etc;
   5. ordinale corespunzătoare celor cardinale din seriile de mai sus: al douăzeci şi unulea ...; al o sutălea, al două sutelea ...; !al (o) mielea ...; !al (un) milionulea ...; al o sută unulea...; al o mie unulea; al douăzeci miilea ...; (cel) din urmă (considerat şi locuţiune).
      

          Pentru scrierea numeralelor ordinale şi fracţionare în notarea lor cu cifre şi litere v. 1.2.4. Cratima.

Note

53. ↑ Numeralele, mai ales cele cardinale, se scriu însă rar în cuvinte şi mai frecvent cu cifre.

4.2.4. Interjecţii

    Prin natura lor, interjecţiile sunt mai greu de normat, inclusiv sub aspect ortografic. în principiu, interjecţiile compuse se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.

1. Se scriu într-un cuvânt interjecţiile compuse sudate: behehe, heirup, iacă(tă), mehehe, tralala.
2. Se scriu cu cratimă interjecţiile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, hop-(ş-)aşa, hopa-ţopa, tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura.
   
   

       Succesiunile de interjecţii diferite se scriu în cuvinte separate (ia hai), iar cele sinonime se despart prin virgulă sau semnul exclamării: trosc, pleosc/trosc! pleosc!.

4.2.3. Conjuncţii

Conjuncţiile compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvînte separate.

1. Se scriu într-un cuvânt conjuncţiile compuse la origine, dar sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori): deoarece, deşi, fiindcă, încât (îl durea atât de tare, încât nu putea vorbi), întrucât „deoarece" (A lipsit întrucât era bolnav), precum, vasăzică (şi adv.) „prin urmare, deci".
   
   

       Ele se disting astfel de locuţiunile şi de grupurile de cuvinte cu o
   componenţă asemănătoare, scrise în cuvinte separate: dat fiind că, în cât (În cât [„în ce dată”] suntem astăzi?, în cât timp ai scris?), întru cât „în ce măsură" (Nu văd întru cât ideea ta ar fi mai bună), va să zică „înseamnă” („o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are.” Caragiale).

2. Se scriu în cuvinte separate conjuncţiile analizabile formate din două elemente conjuncţionale: ca să, cum că, cum şi, de să, încât să, precum că.

4.2.2. Adverbe

    Adverbele compuse (dintre care unele sunt şi adjective sau conjuncţii) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.

1. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori) compuse din:
   
   1. adjectiv (calificativ sau pronominal) + substantiv: altădată „odinioară”, altfel „în alt mod, în caz contrar”, astăzi, astfel, bunăoară, deseori, rareori, uneori;
   2. adverb (± prepoziţie) + adverb (uneori provenit din participiu) sau numeral: bineînţeles „desigur”; câteodată „uneori”, nicicând „niciodată”, nici(de)cum „deloc”, niciodată „în niciun moment”, numai „doar”, numaidecât „imediat”, totodată „în acelaşi timp”, totuna „la fel”;
   3. adverb + conjuncţie: aşadar;
   4. adverb + elementul final -va: cândva;
   5. adverb + elementul final -şi: câtuşi, iarăşi, totuşi;
   6. adverb (şi adjectiv) provenit din participiu la forma negativă compus cu adverbul mai intercalat între ne- şi participiu: nemaipomenit;
   7. articol/numeral + substantiv: !odată „cândva, imediat, în sfârşit”;
   8. conjuncţie + pronume: dar(ă)mite;
   9. elementul iniţial fie(şi)-, oare(şi)-, ori(şi)- + adverb: fiecum (înv.), oare(şi)cum „cumva”, oricând, oricum, oriîncotro, *ori(şi)cât;
   10. prepoziţie (± prepoziţie) + adverb: adesea, arar, deasupra, decât „numai”, degeaba/demult „odinioară”, deplin (şi adjectiv), desigur „în mod cert”, dinadins, dinăuntru, împotrivă, înadins, îndeaproape, îndelung, întocmai, (mai) prejos, (mai) presus;
   11. prepoziţie (± prepoziţie) + numeral: împreună, întruna „mereu”;
   12. prepoziţie + prepoziţie + prepoziţie: dedesubt;
   13. prepoziţie + pronume: laolaltă;
   14. prepoziţie (± prepoziţie) + substantiv: acasă, anume, aseară, defel „deloc”, degrabă „repede”, deloc „nicidecum”, deodată, departe, devale „în jos”, devreme „din timp”, dimpotrivă, !diseară/deseară, împrejur, încontinuu „mereu”;

   !Rostirea şi scrierea !diseară sunt preferate lui deseară, deoarece nu se mai percepe, în general, provenienţa din de + seară.

   15. verb + conjuncţie: parcă, cică (pop.), mătincă (pop.);
   16. tipuri izolate: alaltăieri, pretutindeni, (în)totdeauna, vasăzică „adică”.
2. Se scriu cu cratimă adverbele compuse:
   
   1. (parţial) analizabile (incluzând uneori adverbe provenite din substantive): *alaltăieri-dimineaţă, *azi-mâine, *azi-noapte, *mâine-dimineaţă;
   2. rimate sau/şi ritmate, formate din elemente care nu există independent: ceac-pac, harcea-parcea, (ni)tam-nisam;
   3. provenite prin schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratimă: după-amiaza, după-amiază, după-masa, după-masă „în a doua parte a zilei”;
   4. în care cratima notează eliziunea: dintr-adins, dintr-odată, într-adins.
      
      

          Scrierea împreună deosebeşte asemenea adverbe de grupurile de cuvinte cu o structură asemănătoare, în care componentele îşi păstrează independenţa şi înţelesul, şi care se scriu în cuvinte separate: altă dată, alt fel, bine înţeles, câte o dată, de cât, de fel, de grabă (De grabă, a greşit), de loc, de mult, de plin, *de sigur (De sigur, e sigur), de vale, de vreme, *după amiaza (După amiaza aceea toridă a urmat o seară răcoroasă), *după masa (A plecat imediat după masa de prânz), *fie cum (Fie cum vrei tu), în continuu, într-una (scris cu cratimă din motive fonetice), nici când, nici (de) cum, nici odată, nici o dată, nu mai, numai de cât, oare cum, o dată, ori cât, tot odată, tot o dată, tot una, va să zică „vrea să însemne”.