- Articolul hotărât la norninativ-acuzativ masculin și neutru singular -l este obligatoriu în scris, precum și în vorbirea solemnă, chiar dacă in vorbirea curentă actuală se manifestă tendința de a nu-1 mai pronunța (la numele proprii de locuri, situația este încă neclarificată).
- Unele substantive nume de plante sau animale sunt numai formal articulate, admițând la această formă și articol nehotărât: o floarea-soarelui.
- Numele unor dansuri populare, cunoscute in general sub forma articulată hotărât (hațegana), pot fi folosite și nearticulat: La hațegană, pașii sunt ...(eventual și la plural: au jucat două hațegane).
- La unele substantivele provenite din abrevieri există in prezent tendința de a le folosi nearticulat, ca nume proprii: !O.N.U./ONU a decis ... (nu: O.N.U.-ul...).
- Norma literară nu admite folosirea articolul hotărât proclitic lui la genitiv-dativul singular al substantivelor comune feminine: mamei (nu lui mama).
- La substantivele și adjectivele care au la finală grupuri consonantice terminate în l sau r, la plural trebuie făcută distincție în scris intre formele nearticulate de tipul acești/doi/niște/noii membri, adj. ochii ei albaștri, și formele articulate de tipul toți membrii, albaștrii ei ochi.
- Genitiv-dativul plural articulat al substantivului ou este ouălor (nu ouălelor).
- Articolul posesiv la feminin singular este a și înaintea genitiv-dativului adjectivului posesiv postpus: (al) unei prietene a mele (nu ale).
- Unele nume proprii, mai ales de locuri, pot primi, formal, articol: Aachenul/!Bucureștiul este un oraș foarte vechi.
- Articolul hotărât enclitic (singular și plural) se leagă cu cratimă:
- în împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul [achiul], !bleu-ul [bloul], show-ul [șoul];
- în împrumuturile care au finale grafice neobișnuite la cuvintele vechi din limba română: !dandy-ul (nu dandiul), dandy-i; *gay-ul, gay-i; !hippy-ul, hippy-i;
*party-ul; *playboy-ul, playboy-i; *story-ul.
!Se recomandă atașarea fără cratimă a articolului la împrumuturile — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boardul [bordul], clickul [cricul], *gadgetul [gadgetul], *itemul [itemul], trendul [trendul], !week-endul [uikendul]. - la cuvintele greu flexionabile: pH-ul, RATB-ul; x-ul; 10-le, 11-le;
- în numele de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: Bruxelles-ul [brüselul].
- în împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul [achiul], !bleu-ul [bloul], show-ul [șoul];