duminică, 8 martie 2009

2.1.8. Vocale în hiat

     1. Se scrie -ie (la forma nearticulată), respectiv -ia (la forma articulată) -pronunţate în două silabe — în substantive feminine ca i-e (bucuri-e, famili-e, istori-e, vi-e), respectiv i-a: bucuri-a, famili-a, istori-a, vi-a.

     2. În pronunţarea actuală se manifestă şi tendinţa reducerii hiatului, prin pronunţarea ca diftong a unor vocale alăturate (ziar [ziar]).

2.1.7. oa şi ua

     1. La început de cuvânt se scrie totdeauna oa: oare, oameni, oaste.

     2. După consoană se scrie şi se pronunţă oa: coadă, doar, foarte, joacă, moară, poartă, soare.

     3. După vocală se scrie:
- oa când alternează cu o: cuvioasă/cuvios, găoace/găoci, respectuoasă/respectuos;
- ua când nu alternează cu o (ci cu ): a doua/două, piua/piuă, roua/r ouă, steaua/(reg.) steaua, ziua/ziuă.

2.1.6. eo, io şi eoa, ioa

     1. Se scrie totdeauna io, ioa după [c], [g] (ciorchine, giol; cioară, gioarsă) şi după ch, gh [k'], [g'] când fac parte din aceeaşi silabă (chior, chioşc, şchiop, ghiol, ghiotura; chioară, şchioapă, ghioagă).

cheo, geo notează secvenţe pronunţate în silabe diferite [che-o], [ge-o]: che-otoare, ge-ologie (eo nu se pronunţă însă în silabe diferite în geor-gi-an, Geor-ge, ca şi în Gheor-ghe).

     2. După alte consoane se scrie şi se pronunţă de obicei eo (deodată, leorpâi, pleosc) şi eoa (leoarcă), dar io în feleştioc.

2.1.5. eai, eau şi iai, iau

     1. Se scrie şi se pronunţă iai, iau la început de cuvânt (iau) şi la început de silabă după vocală: îndoiai, îndoiau; suiai, suiau.

     2. După consoană se scrie şi se pronunţă după aceleaşi reguli ca la ea, ia:
- eai, eau: urecheai, urecheau, vegheai, vegheau, beau, şleau, vreau;
- iau: miau.

2.1.4. ea şi ia

     1. La început de cuvânt şi de silabă după vocală:
- se scrie şi se pronunţă ia când alternează cu ie (iadă/ied, iarnă/ierni, baia/baie, băiat/băieţi, femeia/femeie, tăia/taie, trebuia/trebuie, trăiască/trăieşte, întemeiază/întemeieze, îndoială/îndoieli, vasluian/vasluieni) sau cu i (joia/joi, treia/trei);
- se scrie ea, dar se pronunţă [ia] când alternează cu e: ea/el; în neologisme, vorbitorii limbii literare pronunţă ea, sub influenţa scrierii: aleea/alee, creează/creez, efectuează/efectuez.

     2. După t, d, s, z, ţ, l,n şi r se scrie şi se pronunţă totdeauna ea: deal, leac, neam, vinerea, seară, teapă, ţeapă, zeamă.
În aceştia şi atâţia, după t şi ţ se scrie ia, care alternează cu i (aceşti, aţâţi).

     3. Se scrie totdeauna cea, gea când fac parte din aceeaşi silabă: ceapă [čapă], ceas, acea, a cincea, să lucească, tăcea; geacă, geam, fugea.
cia, gia notează secvenţe pronunţate în silabe diferite [ci-a], [gi-a]: ci-anură, elegi-ac, Luci-a, Ligi-a.

     4. După p, b, f, v şi m se scrie şi se pronunţă:
- ea când alternează cu e: beată/beţi, stropeală/stropeli, meargă/merge, bârfească/ bârfeşte, veac/vecie;
- ia când alternează cu ie (biată/biet, piatră/pietre, amiază/amiezi, fiare/fier, viaţă/ vieţi) sau când nu există forme alternante (abia, fiară).
Astfel, beată se deosebeşte de biată.

     5. După ch, gh se scrie:
- ea când alternează cu e: cheamă/chem, cheag/închega, blochează/blochez, gheată/ ghete, gheaţă/gheţuri, veghează/veghez;
- ia când nu există forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar.

2.1.3. e şi ie

     La început de cuvânt şi de silabă după vocală se scrie e sau ie, în funcţie, în general, de pronunţarea literară şi de etimologie, şi anume:

     1. în majoritatea neologismelor, la început de cuvânt şi de silabă după vocală se scrie e şi se pronunţă [e]: ecran, elev, epocă, eră, examen; aed, aerodrom, alee, coexistenţă, poem; agreez, creez, efectuez;

     2. în pronumele personale şi în formele verbului a fi se scrie e, dar se pronunţă [ie][44]: eu, el, ei, ele, eşti, este, e, eram, erai, era, eraţi, erau;

     3. se scrie ie şi se pronunţă [ie] în:
- cuvintele din fondul vechi: ied, ieftin, iepure, ieşi; baie, cheie, femeie, voie;
- verbele neologice cu rădăcina terminată în -i: atribuie, constituie; bruiez, deraiez;
- neologisme cu ie în etimon: hematopoieză, proiect.

Note


  1. Rostirea hipercorectă [e] în loc de [îe] în aceste forme — practicată în special în învăţământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este greşită.