sâmbătă, 25 septembrie 2010

6. Câteva norme morfologice

    Morfologia este prea vastă pentru a putea face obiectul unei prezentări exhaustive într-un dicționar. De aceea — până la apariția noii ediții a Gramaticii Academiei —, în cele ce urmează atragem atenția numai asupra câtorva aspecte gramaticale, cu incidență asupra scrierii și a pronunțării, în legătură cu care se fac mai frecvent greșeli sau există dubii, insistând asupra unor modificări de normă din DOOM2 față de DOOM1.
    Părțile de vorbire sunt prezentate în ordine alfabetică.
    Pentru unele modificări ale normelor în raport cu DOOM1 v. și NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI. Pentru scrierea și pronunțarea unor cuvinte și forme gramaticale v. și 1.2. Semnele ortografice2. Reguli de scriere și de pronunțare literară, 3. Scrierea cu literă mică sau mare, 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte, 5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând.

5.2.3. Despărţirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice

  1. !La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă sau cu linie de pauză se admite — atunci când spațiul nu permite evitarea ei — și despărțirea la locul cratimei/liniei de pauză. Este vorba de:

    • cuvinte compuse sau derivate şi locuțiuni: aducere-|aminte, aide-|memoire, bun-|gust, calea-|valea, ex-|ministru, shakespeare-|ian;
    • !împrumuturi la care articolul și desinențele se leagă prin cratimă: flash-|ul, flash-|uri;
    • grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-|se, du-|te, fir-|ar, văzându-|mă, chiar când rezultă secvențe care nu sunt silabe: dintr-|un, într-|însa (caz în care se recomandă evitarea despărțirii);
    • cuvinte compuse complexe: americano-|sud-coreean sau americano-sud-|coreean.
          Despărțirea la locul cratimei nu se face însă când la sfârșitul primului rând sau/și la începutul rândului următor ar rezulta o singură literă (dându-|i, i-|a, s-|a), o consoană + semivocala (mi-|a) sau o consoană + -i „ șoptit”: dă-|mi.
          La grupurile ortografice mai scurte, despărțirea bazată pe pronunțare (din|tr-un, fi|r-ar, în|tr-însul/într-în|sul) trebuie evitată, deoarece mărește numărul cratimelor, contravenind principiului estetic în ortografie; la cele mai lungi sau când este absolut necesar, despărțirea se poate face şi în alt loc decât acela al cratimei, în funcție de poziția ocupată față de sfârșitul rândului: du|cându-se.
  2. La cuvintele scrise cu apostrof, pentru păstrarea unității lor, despărțirea la capăt de rând trebuie evitată când locul despărțirii ar coincide cu locul apostrofului.
    V. şi 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor.

5.2.2. Despărţirea după structură

    Despărțirea după structură este acceptată atunci când capătul rândului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor „formate”. Ea coincide, în multe cazuri, cu despărțirea după pronunțare.
    Elementelor componente ale cuvintelor formate li se poate aplica, dacă este necesar, despărțirea după pronunțare.
Despărțirea după structură nu se folosește pentru a indica rostirea silabisită.
    Se pot despărți și după structură cuvintele (semi)analizabile (formate în limba română sau împrumutate):
  • compuse79: !arterios-cleroză/arterio|scleroză, !al-tundeva/alt|undeva, !des-pre/de|spre, !drep-tunghi/drept|unghi, !por-tavion/port|avion, !Pronos-port/Prono|sport, !Romar-ta/Rom|arta.
    Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărțirii după structura din limba de origine: back-hand.
  • derivate cu prefixe: !anor-ganic/an|organic, !de-zechilibru/dez|echilibru, !ine-gal/in|egal, !nes-prijinit/ne|sprijinit, !nes-tabil/ne|stabil, !nes-trămutat/ne|strămutat, !pros-cenium/pro|scenium, !su-blinia/sub|linia;
    Nu se despart prefixele care s-au redus la o singură consoană: ra-lia, spul-bera.
  • dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o consoană de la teme terminate în grupuri de consoane: sa-vant-lâc, stâlp-nic, vârst-nic, za-vist-nic.
    La unele dintre aceste cuvinte, despărţirea după structură coincide cu despărţirea după pronunţare, facilitând-o. 
    V. şi 5.2.3. Despărţirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice.
    !Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar conduce la secvenţe care nu sunt silabe (ca în într|ajutorare, nevr|algic) sau ar contraveni pronunţării, ca în apendic|ectomie [apendičectomie], laring|ectomie [larinǧectomie].

    În compuse şi în derivatele cu prefixe în care ultimul sunet al primului element şi primul sunet al elementului următor se confundă într-o singură literă, în despărţirea după structură se acordă prioritate ultimului element sau rădăcinii: om | organic, top | onomastică.

    !Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (lab-stract, !su-biect) sau evitarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor: !a-broga, !o-biect.

Note:
  1. Din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte dintre care cel puţin unul există independent şi eu un sens care corespunde celui din compus.

vineri, 17 septembrie 2010

5.2.1.3. Succesiunea CC-CCC („Cinci consoane între vocale se despart după a doua consoană")

    În succesiunile de cinci consoane (foarte rare), despărţirea se face după a doua consoană: ång | ström; opt | sprezece.
    Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combinațiile ch, gh (+ e, i): port-schi.

vineri, 3 septembrie 2010

5.2.1.2.3. Succesiunea C-CCC („Patru consoane între vocale se despart după prima consoană”)

    În succesiunile de patru consoane între vocale, despărţirea se face după prima consoană: !ab-stract, con-structor, în-zdrăveni.
EXCEPŢII
1. Despărţirea CC-CC
    În unele succesiuni de patru consoane, despărţirea se face după a doua consoană: feld-spat, gang-ster, tung-sten, horn-blendă.
    Alte succesiuni de patru consoane care se despart (şi) după a doua consoană (nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, stşc) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (serni)analizabile, cărora li se poate aplica despărţirea după structură, care este destul de transparentă şi conduce la acelaşi rezultat. Este vorba de:
  • formaţii cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|sculă, port|stindard;
  • derivate cu prefixe:
    • post-: post|prandial, post|scenium, post|şcolar;
    • trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.
Sunt tratate la fel succesiunile în care primele două consoane sunt urmate de ch, gh (+ e, i): port-chei.
2. Despărţirea CCC-C
    În unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face, convenţional, după a treia consoană: dejurst-vă, vârst-nic (în ultimul caz, cu acelaşi rezultat ca al despărţirii după structură).

5.2.1.2.2. Succesiunile C-C(C)(C) („Două,trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană”)

    În succesiunile de două-patru consoane între vocale, despărțirea se face, de regulă, după prima consoană.
Succesiunea C-C 
(VC-CV, VSC-CV, V-CSV) 
(„Două consoane între vocale se despart”) 
    Două litere-consoane între litere-vocale se despart, a doua consoană trecând la secvența următoare.
    Cele două consoane pot fi:
  • identice, notând același sunet ca și consoana simplă (kib-butz, mil-lefiori, în|nora, inter|regn77, bour-ree, fortis-simo, wat-tul) sau, in cazul lui cc + e, i, sunete diferite ([kč]): ac-cent;

    h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană dublă: ohm-metru [ommetru].
  • diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, frec-vență, caf-tan, vaj-nic, cal-cula, mul-te, toam-nă, în-ger, lun-git, mun-te, cap-să, aștep-ta; azvâr-li (inf., perf. s.), cer-ne; ur-șii; as-cet, os-cior, as-tăzi, muș-ca, ex-cursie, imix-tiune;

        Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală, element al unui diftong descendent (trais-tă) sau când după consoană urmează o semivocală, element al unui diftong: dor-mea.
        Sunt tratate la fel succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată prin două litere: business-man, watt-metru.
        În schimb, c, g urmate de h (+ e, i) care notează două sunete în împrumuturi se despart: bog-head [bog-hed].
        Consoanele urmate de ișoptit” se comportă ca o consoană: albi (adj.), az-vârli (ind. prez.), cerbi, dormi (ind. prez.), ori-cedar al-bi (vb.), az-vâr-li (inf., perf. s.), dor-mi (inf., perf. s.).
EXCEPȚII
  1. Trec împreună la secvența următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r și ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t și v, adică grupurile
    bl: ca-blu br: neo-brăzat cl: pro-clama cr: nea-crit dl: Co-dlea dr: co-dru fl: nea-flat fr: pana-frican gl: nea-glutinat gr: nea-gricol hl: pe-hlivan hr. ne-hrănit pl: su-plu pr: cu-pru tl: ti-tlu tr: li-tru vl: nee-vlavios vr: de-vreme

        Pentru combinațiile de două consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet v. Succesiunea C-C.
  2. Nu se despart literele-consoane duble din cuvinte și nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simplă corespunzătoare din limba română: ll [l'] (caudi-llo).
Succesiunea C-CC 
(„Trei consoane între vocale se despart după prima consoană”)
    În succesiunile de trei consoane, despărțirea se face după prima consoană: ob-ște, fil-tru, circum-spect, delin-cvent78, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vâr-stă, as-clepiad, cus-cru, es-planadă, as-pru, as-tru, dez-gropa.
    Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală — element al unui diftong descendent: mais-tru.
    La fel se despart și consoanele urmate de ch, gh (+ e, i): în-chega, în-chide, în-gheța, în-ghiți.
    Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi și cuvinte străine în care combinațiile ch, gh notează un singur sunet (af-ghan) sau din cuvinte în care prima consoană este urmată de ișoptit”: câteși-trei.
    Unele succesiuni de trei litere-consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine se comportă ca o singură consoană: tch [č] în ke-tchup.
EXCEPȚIE
    În următoarele succesiuni de trei consoane, despărțirea se face după primele două consoane:
lp-t: sculp-ta mp-t: somp-tuos mp-ț: redemp-țiune nc-ș: linc-șii nc-t: punc-ta nc-ț: punc-ție nd-v: sand-vici rc-t: arc-tic rt-f: jert-fă st-m: ast-mul
    Alte succesiuni de trei consoane care se despart (și) după a doua consoană (ltč, ldm, lpn; ndb, ndc, nsb, nsc (și nsč), nsd, nsf nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rgș, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtț, rtv; stb, stc, std, stfi stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (serni)anali-zabile, cărora li se poate aplica despărțirea după structură, care este destul de transparentă și conduce la același rezultat. Este vorba de:
  • compuse: alt|ceva, ast|fel, feld|mareșal, fiind|că, hand|bal;
  • formații cu elemente de compunere, ca port-: port|bagaj, port|cuțit, port|hart, port|jartier, port|moneu, port|perie, port|sabie, port|tabac, port|țigaret, port|vizit;
  • derivate cu prefixe;
    • post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist, post|față, post|garanție, post|liceal, post|natal, post|pașoptist, post|revoluționar, post|sincron, post|totalitar, post|verbal;
    • trans-: trans|borda, trans|carpatic, trans|cendental, trans|danubian, trans|făgărășean, trans|humanță, trans|lucid, trans|misibil, trans|național, trans|portabil, trans|saharian, trans|vaza;
  • derivate de la baze terminate în grupuri de consoane cu sufixe ca -lâc (savant|lâc), -nic (pust|nic, stâlp|nic, zavist|nic),-șor (rg|șor).
Note:
  1. La ultimele două cuvinte, despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură.
  2. În Limba română. Manual pentru clasele a IX-a și a X-a (școli normale, licee și clase cu profil umanist), (coord. Florin D. Popescu), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 71, a fost introdus în seria de excepții și grupul ncv, deși nu figurează în lista din DOOM1 și, prin urmare, trebuie despărțit după regula generală.