- literele e, i, o, u, w şi y notează atât sunete-vocale propriu-zise, cât şi semivocale75, despărţirea depinzând de valoarea lor;
Vorbitorii nativi fac cu relativă uşurinţă aceste distincţii, mai ales în cazul cuvintelor vechi în limbă. în cazul neologismelor, însă, pot exista mai frecvent dubii dacă unele succesiuni de litere-vocale se pronunţă cu hiat sau cu diftong.
- literele e şi i pot servi şi ca simple semne grafice, fără a nota sunete, şi anume după c, g, ch şi gh, şi în aceste cazuri nu contează ca vocale: cea-ră [čară], cia-conă; gea-muri, giar-dia; chea-mă, chia-bur; ghea-ră, ghia-ur, nu ce-ară etc. (dar lice-an, ci-anură, ge-anticlinal, ge-ologie, chi-asm, ghi-oc etc);
- litera i la finală de cuvânt sau in interiorul unor compuse, când notează un i „şoptit", nu contează din punctul de vedere al despărţirii la capăt de rând: fiori, pomi, minţi, urşi, az-vârli ind. prez., mişti, lincşi, sfincşi; ori-când (dar înflo-ri, azvâr-li inf., perf. s. etc).
- două litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise se despart;
- când literele e, i, o, u, w sau y notează o semivocală, despărţirea se face înaintea lor.
- literele-vocale care notează diftongi şi triftongi nu se despart intre ele.
Note:
- ↑Dintre acestea, semivocalele ĕ şi ŏ nu pot apărea decât înainte de vocală.
