duminică, 25 iulie 2010

5.2.1.1. Litere-vocale

    La despărţirea la capăt de rând care implică litere-vocale trebuie să se aibă în vedere că:
  • literele e, i, o, u, w şi y notează atât sunete-vocale propriu-zise, cât şi semivocale75, despărţirea depinzând de valoarea lor;


        Vorbitorii nativi fac cu relativă uşurinţă aceste distincţii, mai ales în cazul cuvintelor vechi în limbă. în cazul neologismelor, însă, pot exista mai frecvent dubii dacă unele succesiuni de litere-vocale se pronunţă cu hiat sau cu diftong.
  • literele e şi i pot servi şi ca simple semne grafice, fără a nota sunete, şi anume după c, g, ch şi gh, şi în aceste cazuri nu contează ca vocale: cea-ră [čară], cia-conă; gea-muri, giar-dia; chea-mă, chia-bur; ghea-ră, ghia-ur, nu ce-ară etc. (dar lice-an, ci-anură, ge-anticlinal, ge-ologie, chi-asm, ghi-oc etc);
  • litera i la finală de cuvânt sau in interiorul unor compuse, când notează un işoptit", nu contează din punctul de vedere al despărţirii la capăt de rând: fiori, pomi, minţi, urşi, az-vârli ind. prez., mişti, lincşi, sfincşi; ori-când (dar înflo-ri, azvâr-li inf., perf. s. etc).
În principiu, în cazul literelor-vocale:
  • două litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise se despart;
  • când literele e, i, o, u, w sau y notează o semivocală, despărţirea se face înaintea lor.
  • literele-vocale care notează diftongi şi triftongi nu se despart intre ele. 
Aceste reguli se pot detalia în cele ce urmează.

Note:
  1. Dintre acestea, semivocalele ĕ şi ŏ nu pot apărea decât înainte de vocală.