- !La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă sau cu linie de pauză se admite — atunci când spațiul nu permite evitarea ei — și despărțirea la locul cratimei/liniei de pauză. Este vorba de:
- cuvinte compuse sau derivate şi locuțiuni: aducere-|aminte, aide-|memoire, bun-|gust, calea-|valea, ex-|ministru, shakespeare-|ian;
- !împrumuturi la care articolul și desinențele se leagă prin cratimă: flash-|ul, flash-|uri;
- grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-|se, du-|te, fir-|ar, văzându-|mă, chiar când rezultă secvențe care nu sunt silabe: dintr-|un, într-|însa (caz în care se recomandă evitarea despărțirii);
- cuvinte compuse complexe: americano-|sud-coreean sau americano-sud-|coreean.
Despărțirea la locul cratimei nu se face însă când la sfârșitul primului rând sau/și la începutul rândului următor ar rezulta o singură literă (dându-|i, i-|a, s-|a), o consoană + semivocala (mi-|a) sau o consoană + -i „ șoptit”: dă-|mi.
La grupurile ortografice mai scurte, despărțirea bazată pe pronunțare (din|tr-un, fi|r-ar, în|tr-însul/într-în|sul) trebuie evitată, deoarece mărește numărul cratimelor, contravenind principiului estetic în ortografie; la cele mai lungi sau când este absolut necesar, despărțirea se poate face şi în alt loc decât acela al cratimei, în funcție de poziția ocupată față de sfârșitul rândului: du|cându-se.
- La cuvintele scrise cu apostrof, pentru păstrarea unității lor, despărțirea la capăt de rând trebuie evitată când locul despărțirii ar coincide cu locul apostrofului.
V. şi 5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor.
Acum 5 săptămâni