Din punctul de vedere al modului de scriere, nu are importanţă dacă aceste formaţii au luat naştere în limba română în mod independent sau au fost calchiate după modelul altor limbi ori dacă au fost împrumutate gata formate[51]. Ceea ce contează este modul în care structura lor este analizabilă în limba română actuală pentru vorbitorii nespecialişti.
Caracterul (semi)analizabil al cuvintelor este într-o anumită măsură relativ, fiind diferit de la un vorbitor la altul, şi se poate modifica în cursul istoriei limbii, în practică, elementele componente ale unor cuvinte sunt adesea greu de identificat, chiar de către persoanele cultivate, îndeosebi când este vorba de cuvinte împrumutate gata formate din alte limbi, perceperea structurii lor presupunând cunoaşterea formei şi a sensului componentelor. Este mai ales cazul cuvintelor aparţinând unor terminologii de specialitate (formate in special din elemente vechi greceşti şi latineşti), a căror structură este analizabilă aproape numai pentru unii dintre specialiştii din domeniul respectiv.
Dificultatea de a distinge, uneori, între elemente de compunere şi prefixe sau sufixe, respectiv cuvinte neologice nu are implicaţii asupra modului de scriere, deoarece derivatele, formaţiile din/cu elemente de compunere şi compusele cu cuvinte asemănătoare acestora se scriu în acelaşi fel.
Reguli generale:
- derivatele se scriu într-un cuvânt (situaţiile în care un prefix sau un sufix se scrie cu cratimă sau separat fiind rare[52]);
- compusele se scriu, în funcţie de partea de vorbire căreia îi aparţin şi de gradul de sudură a compusului, în unul din cele trei moduri posibile: într-un cuvânt, cu cratimă sau în cuvinte separate;
- formaţiile din sau cu elemente de compunere se scriu într-un cuvânt;
- locuţiunile se scriu în general în cuvinte separate, mai rar cu virgulă sau cu cratimă;
- grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu în cuvinte separate.
Unele derivate, compuse, locuţiuni sau grupuri de cuvinte se scriu cu cratimă sau cu apostrof numai din raţiuni fonetice, pentru care v. 1.2.1. Apostroful şi 1.2.4. Cratima.
Aceste reguli generale sunt detaliate în cele ce urmează.
Note
- ↑ Compusele, locuţiunile şi grupurile de cuvinte împrumutate şi neadaptate se scriu, de regulă - ca şi cuvintele simple neadaptate — ca în limba de origine sau, mai rar, şi conform tradiţiei. Aceasta a impus, în anumite contexte, o grafie parţial diferită: !ad hoc, în general fără cratimă, ca în latină, dar şi ad-hoc în divan ad-hoc.
- ↑Pentru notarea prefixelor şi a sufixelor în lucrări de lingvistică v. 1.2.4. Cratima.
