4.2.8.1. Substantive comune

    Substantivele comune compuse (dintre care unele sunt şi adjective) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă. În cazul multor compuse, sensul componentelor nu corespunde, total sau parţial, realităţii denumite de ele.

1. Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu:
   
   1. abrevieri: agromec, elinvar;
   2. cuvinte (nelegate prin vocală de legătură) care formează compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mare decât a celor scrise cu cratimă, având structura:
      
      • adjectiv (inclusiv provenit din numeral ordinal) + substantiv: bunăstare „prosperitate”, dreptunghi, duraluminiu, lungmetraj, primadonă (împrumutat), primăvară (din fondul vechi), scurtmetraj, triplusalt;
        

            Compusele cu structură şi componenţă asemănătoare, dar nesudate, se scriu cu cratimă (bună-credinţă „onestitate”; neologismele analizabile compuse cu prim-), iar grupurile de cuvinte în care componentele îşi păstrează autonomia — în cuvinte separate (bună stare „stare bună”).

      • adverb (uneori substantivizat) + substantiv: binecuvântare, binefacere, răufăcător, răuvoitor;
      • prepoziţie ± prepoziţie + substantiv (uneori provenit din supin sau infinitiv lung): deîmpărtit, demâncare „mâncare” (pop.), deochi, fărădelege, subsol, supat (pop.);
        

            Se scriu în cuvinte separate, sau, din motive fonetice, cu cratimă, secvenţele în care cuvintele îşi păstrează individualitatea (a da de mîncare; De mâncat, aş mânca, respectiv *de-mpărţit).

      • substantiv + adjectiv: botgros (pasăre), vinars;
        

            Se scriu separat secvenţele în care cuvintele îşi păstrează individualitatea: bot gros (Ursul are un bot gros).

      • substantiv + substantiv(e) în nominativ (sau provenit(e) din construcţii cu acuzativul): *blocstart, concertmaistru, electronvolt, fluorclormetan, locţiitor, metalazbest, omucidere, valvârtej (pop. „vâltoare”; folosit mai mult adverbial);
   3. cuvinte unite prin vocala de legătură o: anotimp, *aurolac, citatomanie, şedinţomanie;
   4. elemente de compunere neologice: *acvplanare, *aeroambulanţă, *duroflex, *gastroenterolog, *metaloplastie, *neocomunism, *policalificare, *politolog, *primoinfecţie, *teleconferinţă;
   5. elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba română actuală: başbuzuc, pravoslavnic, protopop;
      

          Compusele incluzând cuvinte care se regăsesc în limba română actuală se scriu cu cratimă: baş-boier.

   6. compuse parasintetice: capîntortură⁵⁵, codobatură, gâtlegău, mânăştergură;
   7. tipuri izolate: atotputinţă, atotştiinţă; preaplin „dispozitiv"; sinucidere, sinucigaş; untdelemn „ulei”.
      

          Secvenţele cu structură similară în care componentele îşi păstrează autonomia se scriu în cuvinte separate: prea plin, unt de cacao.

2. Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a celor scrise într-un cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi la primul element), având structura:
   
   1. adjectiv (bun, rău) + substantiv: !bună-credinţă „onestitate"; *bună-creştere, !bună-cuviinţă „politeţe”; !bună-dimineaţa (plantă); bun-gust „simţ estetic”, bun-plac, !bun-rămas „adio”, bun-simţ „decenţă”; rea-credinţă, rea-voinţă;
      

          Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt (bunăstare „prosperitate”), iar secvenţele în care componentele îşi păstrează autonomia — în cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”, bunul gust al libertăţii).

   2. adjectiv (dublu, triplu) + substantiv: *dublu-casetofon, dublu-decalitru; triplu-sec, triplu-voal;
      

          Secvenţele cu o structură similară în care componentele îşi păstrează autonomia se scriu în cuvinte separate (dublu ve/dublu vî, triplu exemplar), iar cele sudate — într-un cuvânt: triplusalt.

   3. adjectiv (prim şi viceprim) + substantiv: *prim-balerin, *prim-balerină, prim-ministru, prim-plan, prim-pretor, !prim-procuror, prim-secretar, *prim-solist, *prim-solistă, prim-viceprim-ministru, viceprim-ministru;
      

          Primăvară şi primadonă se scriu într-un cuvânt, iar grupurile de cuvinte prim ajutor, prim amorez — în cuvinte separate.
          Scrierea cu cratimă deosebeşte grafic compusele de îmbinările sintactice libere de tipul X este primul („cel dintâi”) ministru care a demisionat.

   4. interjecţie + interjecţie: (un) scârţa-scârţa (-pe-hârtie) „funcţionar”;
   5. numeral cardinal + substantiv (± adjectiv): !cinci-degete, doi-fraţi (plante), nouă-ochi (peşte), trei-leşeştile (dans), trei-fraţi-pătaţi (plantă), unsprezece-metri „lovitură de la 11 m”;
   6. prepoziţia după + substantiv: după-amiază, după-masă „a doua parte a zilei";
   7. substantiv + adjectiv: argint-viu „mercur”, burtă-verde „burghez”, cal-turtit „libelulă”, coate-goale „persoană săracă”, făt-frumos „tânăr frumos”, floare-domnească (plantă), gură-spartă „persoană care fleeăreşte”, iarbă-deasă (plantă), jur-fix „zi de primire”, lemn-câinesc (plantă), mamă-mare „bunică”, maţe-negre (peşte), maţe-fripte „persoană zgârcită”, !peşte-auriu (peşte), piatră-vânătă „sulfat de cupru”, rămas-bun „adio”, sânge-rece „calm”, tată-mare „bunic”, vorbă-lungă „persoană care flecăreşte”;
      

          În formele cu apocopă marcată prin apostrof nu se mai pune cratima: mam'mare.
          Se scriu în cuvinte separate numele de funcţii compuse de tipul comisar principal, director adjunct, director general.

   8. substantiv + prepoziţie + substantiv: arbore-de-cacao (plantă), bou-de-baltă „bâtlan; gândac”, brânză-n-sticlă „persoană zgârcită”, cal-de-mare (peşte), câine-de-mare „rechin”, drum-de-fier „cale ferată”, floare-de-colţ (plantă), gură-de-lup „malformaţie; ochi de parâmă”, iarbă-de-Sudan (plantă), !ochi-de-pisică „mineral; disc reflectorizant”, !peşte-cu-spadă (peşte), piatră-de-var „carbonat de calciu”, poale-n-brâu „plăcintă”, purice-de-apă (crustaceu), !viţă-de-vie (plantă);
   9. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumină „unitate de lungime”, artist-cetăţean, *bas-bariton, bloc-diagramă, bloc-turn, cal-putere „unitate de măsură”, câine-lup (specie de câini), *contabil-şef⁵⁶, *cuvânt-titlu „intrare de dicţionar”, cuvânt-cheie „termen principal”, cuvânt-vedetă, decret-lege, formular-tip, general-colonel, locotenent-comandor, mamă-soacră „soacră”, marxism-leninism „doctrină”, *maşină-capcană, maşină-unealtă, nord-est, pasăre-liră, pasăre-muscă (păsări), !peşte-ciocan (peşte), puşcă-mitralieră, situaţie-limită, volt-amper, !watt-oră (unităţi de măsură), zi-lumină, zi-muncă;
      

          Se scrie într-un cuvânt *blocstart (ca şi blochaus, blocnotes). În cazul compuselor complexe de tipul nord–nord-est, nord-est–sud-vest se recomandă scrierea cu linie de pauză între cele două grupuri principale.

   10. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: calul-dracului „libelulă”, cerul-gurii „palatul bucal”; ciuboţica-cucului, floarea-soarelui, gura-leului, iarba-fiarelor, ochiul-boului (plante), pasărea-paradisului (pasăre), piatra-iadului „azotat de argint”, roza-vânturilor (reprezentare grafică), sângele-voinicului (plantă), !vaca-Domnului (insectă);
   11. izolări de propoziţii/fraze (majoritatea — epitete): cască-gură „persoană distrată”, ducă-se-pe-pustii „dracului”, du-te-vino „mişcare”, fie-iertatul „răposatul”; fluieră-vânt, flutură-vânt „haimana”, gură-cască „persoană distrată”, încurcă-lume, lasă-mă-să-te-las „persoană indolentă”, lă-mă-mamă „persoană incapabilă”, linge-blide „parazit”, nu-mă-uita (plantă), papă-lapte „nătăfleaţă”, pierde-vară „persoană leneşă”, soare-apune, soare-răsare (puncte cardinale), sparge-val „parapet”, târâie-brâu, trei-păzeşte (în expresii); ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca „dracul”, uite-popa-nu-e-popa, vino-ncoa'/vino-ncoace „farmec”, zgârie-brânză „persoană zgârcită”, zgârie-nori „construcţie foarte înaltă”;
   12. elemente de compunere vechi + substantive existente in limba română: baş-boier, treti-logofăt, vel-armaş, vtori-logofăt/ftori-logofăt;
       

           Compusele de acest tip cu componente inexistente în limba română actuală se scriu într-un cuvânt: başbuzuc.

   13. tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), !cuvânt-înainte „prefaţă”, !mai-mult-ca-perfect (timp verbal), de-doi (dans), iarba-datului-şi-a-faptului (plantă), mai-marele „superiorul”, sânge-de-nouă-fraţi (plantă; răşină), terchea-berchea „persoană de nimic”, trei-fraţi-pătaţi (plantă).
       

           Secvenţele cu structură şi componenţă asemănătoare în care cuvintele îşi păstrează autonomia se scriu separat.
           Multe compuse scrise cu cratimă sunt disociabile, situaţie în care cratima dispare: buna sa credinţă; dublul său casetofon; România, prin primul ei ministru blocul acesta turn; contabilul lor şef.
           !Se generalizează scrierea cu cratimă a compuselor nesudate care denumesc substanţe chimice distincte şi specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiinţifice diferite).

Note:

55. ↑Scris greşit în DEX cu â.
    
56. ↑În COR. Clasificarea ocupaţiilor din România, Meteor Press, Bucureşti, 2003, şi în actele normative (Ordonanţa de urgenţă nr. 191 din 12 decembrie 2002, în Monitorul Oficial al României, XIV, nr. 951, Partea I, 24 decembrie 2002), numele de funcţii compuse cu şef sunt scrise în cuvinte separate; cf. şi negociator şef etc.