4.2.8.2. Substantive proprii

    Unele substantive proprii (nume de persoane sau de locuri) compuse aparţin unor tipuri care se regăsesc şi printre substantivele comune compuse şi se scriu în acelaşi mod cu acestea (v. 4.2.8.1. Substantive comune), dar există şi tipuri de compuse care se întâlnesc numai printre substantivele proprii sau chiar numai printre numele de locuri, de persoane sau de instituţii etc.
    În cele ce urmează se au în vedere numele proprii româneşti, precum şi unele nume de locuri străine folosite în limba română.
    Unele substantivele proprii româneşti⁵⁷ apar şi cu alte grafii decât cele recomandate de normele academice: este vorba de nume de persoane, a căror scriere (v. nota la Tab. 2) trebuie respectată, pentru a se păstra identitatea persoanei, şi de nume de locuri, care apar în acte oficiale sau în lucrări de specialitate sub forme diferite de cele din limbajul obişnuit.
    În funcţie de gradul de unitate, substantivele proprii se scriu:

1. într-un cuvânt;
2. cu cratimă;
3. în cuvinte separate, 

Astfel:

1. se scriu într-un cuvânt substantivele proprii sudate cu structura:
   
   
   • numeral cardinal + substantiv: nume de locuri (Şaptesate) sau de familie (Cincilei);
     

     Dar Trei Brazi (cabană).

   • prepoziţie sau articol + substantiv: nume de locuri (Subcetate, Suplai) sau de familie (Amarie(i), Celmare, Delavrancea, Dinvale);
     
     

     Dar şi Cel Mare⁵⁸, Între Tarlale.

   • substantiv + adjectiv: nume de locuri (Câmpulung, Satulung) sau de familie (Boubătrân);
     
     

     Dar Baia Mare, Barbă-Albastră.

   • substantiv + prepoziţie + substantiv: Capdebo(u) (nume de familie);
   • substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ: nume de locuri (Iacobdeal (deal), Sândominic) sau de familie (Hagiculea, Moşandrei);
     
     

     Dar şi Iacob Deal (sat), Hagi Culev.

   • compuse cu abrevieri (nume de locuri formate din fragmente de cuvinte combinate între ele sau cu cuvinte): Eurasia;
   • compuse provenite din izolări de propoziţii sau fraze: nume de locuri (Vaideei) sau de familie (Sparionoapte);
   • nume proprii religioase cu o structură complexă: Atotputernicul.
2. se scriu cu cratimă următoarele tipuri de substantive proprii:
   
   
   • nume de locuri (cu excepţia toponimelor urbane) cu structura substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ, şi anume:
     
     
     • formate din două nume proprii de loc: Cluj-Napoca (localitate), Bicaz-Tulgheş (pas), Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin (judeţe), Guineea-Bissau (stat), Iezer-Păpuşa (masiv muntos);
     • cu structura nume propriu de loc + substantiv comun cu rol distinctiv (de cele mai multe ori termen generic geografic sau teritorial-administrativ): Devcea-Est, Devcea-Vest (vârfuri de deal), Domneşti-Sat, Domneşti-Târg (localităţi);
       
       

       Dar şi Iacobdeal (deal).

     • cu structura substantiv comun + nume propriu de loc (de cele mai multe ori in compuse cu un termen generic care nu se mai foloseşte actualmente pentru realitatea denumită sau are un sens care nu corespunde realităţii locale actuale): Baia-Sprie, Ocna-Şugatag⁵⁹ (localităţi), Pârâul-Cărbuna (pădure);
   • nume de persoane reale şi de personaje, şi anume:
     
     
     • prenume şi nume de familie compuse din două nume de persoane: Ana-Maria; Ioan Piuariu-Molnar;
     • nume de familie cu structura nume de persoană + nume geografic: Niculescu-Buzău, Rădulescu-Motru;
     • nume de personaje istorice, literare, religioase cu structura nume de persoană + substantiv comun indicând un rang, un grad, o funcţie etc. (indiferent de ordine): Fărcaş-Aga, Roşu-împărat (dar Împăratul Roşu), Ali-Paşa, Negru-Vodă⁶⁰; Baba-Cloanţa, Hagi-Tudose;
       

       Unele nume de persoane se scriu şi într-un cuvânt: Anamaria, Hagiculea.

     • nume de personaje cu structura:
       
       
       • substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ:
         Rilă-Iepurilă;
       • substantiv în norninativ-acuzativ + substantiv în genitiv:
         Păunaşul-Codrilor, Zâna-Zânelor;
       • substantiv + adjectiv: Barbă-Albastră, Făt-Frumos, Harap-Alb;
       • substantiv + prepoziţie sau adverb + substantiv: Craiul-de-Rouă, Şchiopul-căt-Cotul;
       • adjectiv + ca + substantiv: Albă⁶¹-ca-Zăpada;
       • verb + substantiv (provenite din izolări): Strâmbă-Lemne;
       • nume de personaje cu structură complexă: !Statu-Palmă-Barbă-Cot, ]umătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop, Tic-Pitic-Inimă-de-Voinic;
3. se scriu separat:
   
   
   • numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, inclusiv din toponimia urbană (cu excepţia celor de sub 1.), cu structura:
     
     
     • prepoziţie + substantiv: Între Tarlale (stradă), La Om (vârf);
       

       Dar Subcetate.

     • substantiv + adjectiv: Asia Mică, Baia Mare, Marea Neagră, Noua Zeelandă, Peninsula Balcanică, Piatra Arsă (platou montan);
       

       Dar Câmpulung.

     • substantiv + numeral, indiferent de ordine: Bulevardul 1848, Trei Brazi (cabană), Zece Mese (stradă);
       

       Dar Şaptesate.

     • substantiv + prepoziţie + substantiv sau adverb: America de Nord, Câmpia de Vest, Cuţitul de Argint (stradă), Gara de Nord, Vinţu de Jos;
     • substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ (şi valoare de apoziţie): Câmpia Burnas (stradă), Republica Mali, Sultanatul Oman;
     • substantiv + substantiv în genitiv: Balta Brăilei, Calea Victoriei, Delta Dunării, Gura Teghii (comună), Peştera Muierii, Piaţa Unirii, Valea lui Mihai (oraş);
     • cu structură complexă: Cracul cu Doi Lupi (punct geografic), Oceanul Îngheţat de Nord;
   • nume de persoane reale şi de personaje cu structura:
     
     
     • nume propriu de persoană + prepoziţie + nume propriu de loc: Pop de Băseşti, Radu de la Afumaţi;
       
       

       Când se consideră că prepoziţia face parte din numele de familie, nu se scrie separat: Delavrancea.

     • prenume ± cel + adjectiv: Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, Petru Şchiopul, Stan Păţitul, Ştefan cel Mare.
       
       

           Când cel face parte din numele de familie, acesta se poate scrie şi într-un cuvânt: Celmare sau Cel Mare.
           Numele de localităţi, de artere urbane sau de instituţii provenite prin adoptarea altor nume proprii (în special de personalităţi, personaje, sau a unor nume geografice) trebuie să respecte scrierea numelor proprii respective: Mihail Kogălniceanu, Mircea cel Bătrân (localităţi), Sfântul Gheorghe⁶², dar aceasta nu se întâmplă totdeauna, cf. Mihai Viteazu, numele a cinci sate⁶³.

Note:

57. ↑ V. şi 2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine.
58. ↑ Cf. Pagini Albe. Cartea de telefon Bucureşti, Judeţul Ilfov, 2003-2004, vol. I.
59. ↑ Scrise Baia Sprie, Ocna Şugatag în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, Localităţile din România. Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, s.v
60. ↑ Dar scris Negru Vodă ca nume de localitate în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v.
61. ↑ Sau Alba-~.
62. ↑ Sfântu Gheorghe în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit, s. v.
63. ↑ Cf. Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v.