miercuri, 27 ianuarie 2010

2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine

1. În scrierea şi pronunţarea în limba română a numelor proprii — de persoane şi de locuri — străine, din limbi scrise numai sau şi cu alfabetul latin se respectă grafia şi pronunţarea din limbile respective: fr. Bordeaux [bordo], germ. Haendel/Händel [hendăl], magh. Jokaiocoĭ], pol. Mickiewicz [miţk'evič], germ. Miinchen [münh'en], magh. Petöfi [petöfi], sp. Quito [kito], fr. Racine [rasin], engl. Shakespeareecspir], Wall Streetălstrit], Yale [ǐeǐl], germ. Zeiss [ţaǐs].
    Pentru scrierea cuvintelor ajutătoare din componenţa numelor de familie străine v. 3. Scrierea cu literă mică sau mare şi 1.2.4. Cratima.
2. Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii şi a cuvintelor scrise cu alte alfabete (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu alte tipuri de sisteme de scriere (din chineză, japoneză ş.a.) există norme internaţionale (dintre care unele au fost adoptate şi ca standarde româneşti), precum şi sisteme proprii ale ţărilor respective: chin. Beijing [Beǐǧin] (scris şi pronunţat în trecut şi la noi Pekin), ar. Marrakech [Marakeş], jap. Okinawa ![Ochinava], rus. Onega, Tolstoi.
Numele statelor (şi cuvintele din aceeaşi familie — !belarus, !belarusă) trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea[49]: !Belarus, !Cambodgia, !Cóte d'Ivoire, !Myanmar.

3. Unele nume de locuri străine cunoscute de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia şi pronunţarea originare — folosite în lucrări de specialitate (hărţi, studii de limbă etc.) —, şi forme tradiţionale curente, intrate prin intermediul altor limbi şi adaptate limbii române (!folosite inclusiv în indicaţii bibliografice): it. Firenze [Firenţe]/Florenţa, engl. London [Landăn]/Londra, rus. Moskva [Mascva]/Moscova, it. Napoli/Neapole, fr. Nice [Nis]/Nisa, ceh. Praha/Praga, gr. Thessaloniki/Salonic, pol. Warszawa [Varşava]/ Varşovia, germ. Wien [Vin]/Viena.

4. Unele nume proprii latineşti şi vechi greceşti circulă, în uzul literar românesc, atât într-o formă tradiţională, adaptată, cât şi în forma originară (care se foloseşte în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latineşti, când se reproduc cel puţin două dintre componentele lor): August/Augustus, Quintilian/ Quintilianus [Cvintilian(us)], Rodos/Rhodos.
    Normele actuale recomandă formele !Damocles — cf. şi expresia consacrată sabia lui Damocles —, Menalaos, !Oedip [ödip]/Oedipus[ödipus] (cf. şi redarea titlului tragediei antice Oedip rege şi al operei lui George Enescu), !Procust.
    În versuri se admite şi folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: Joe pentru Iupiter, alături de care apare, mai frecvent, forma tradiţională Jupiter, cu corespondentul său din mitologia greacă Zeus,- pronunţat frecvent cu hiat [ze-us] în loc de forma pedantă, cu diftong, [zeŭs].
    Pentru flexiunea unor astfel de nume se recomandă g.-d. de tipul !lui/zeiţei Artemis, Ceres, Dido, Palas Atena, Venus — formele de tipul Artemidei, Cererei, Didonei (în afară de cazul când se foloseşte şi nominativul Didona), Paladei Atena, Venerei, după modelul limbii de origine, fiind ieşite din uz.
    Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât şi ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/şi grafii diferite (acropolă, Acropole).

5. Derivatele de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. haendelian/händelian.
    Vezi şi 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuţiunilor şi grupurilor de cuvinte.

Note:

  1. Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Protocol, Lista corpului diplomatic, Bucureşti, 2001.