2. Utilizarea accentului ascuţit [´] este permisă pentru a marca distincţia dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (şi) prin poziţia accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la confuzii (uneori supărătoare), în cazul unor:
- cuvinte: ácele substantiv — acéle adjectiv pronominal; comedíe - comédie; companíe — compánie; copíi — cópii; éra [era] substantiv - erá. [iera] verb; nódul s. articulat - nodúl s. nearticulat; şi adverb — şi conjuncţie, véselă adj. - vesélă s.;
- forme gramaticale: încuíe prezent — încuié perfect simplu;
- variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: duşmán - dúşman, vúltur — vultúr.
3. Se păstrează accentul grafic din limba de origine în:
- unele neologisme: bourrée, pietà;
- nume proprii străine: Bâle, Molière, Valéry.
În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic şi poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. Gérard [jerar], magh. Istvàn [iştvan].4. La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (Bogota [bogota], Panama [panama], Peru [peru]), ceea ce poate duce la accentuări greşite.
