4.2.2. Adverbe

    Adverbele compuse (dintre care unele sunt şi adjective sau conjuncţii) se scriu într-un cuvânt sau cu cratimă.

1. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori) compuse din:
   
   1. adjectiv (calificativ sau pronominal) + substantiv: altădată „odinioară”, altfel „în alt mod, în caz contrar”, astăzi, astfel, bunăoară, deseori, rareori, uneori;
   2. adverb (± prepoziţie) + adverb (uneori provenit din participiu) sau numeral: bineînţeles „desigur”; câteodată „uneori”, nicicând „niciodată”, nici(de)cum „deloc”, niciodată „în niciun moment”, numai „doar”, numaidecât „imediat”, totodată „în acelaşi timp”, totuna „la fel”;
   3. adverb + conjuncţie: aşadar;
   4. adverb + elementul final -va: cândva;
   5. adverb + elementul final -şi: câtuşi, iarăşi, totuşi;
   6. adverb (şi adjectiv) provenit din participiu la forma negativă compus cu adverbul mai intercalat între ne- şi participiu: nemaipomenit;
   7. articol/numeral + substantiv: !odată „cândva, imediat, în sfârşit”;
   8. conjuncţie + pronume: dar(ă)mite;
   9. elementul iniţial fie(şi)-, oare(şi)-, ori(şi)- + adverb: fiecum (înv.), oare(şi)cum „cumva”, oricând, oricum, oriîncotro, *ori(şi)cât;
   10. prepoziţie (± prepoziţie) + adverb: adesea, arar, deasupra, decât „numai”, degeaba/demult „odinioară”, deplin (şi adjectiv), desigur „în mod cert”, dinadins, dinăuntru, împotrivă, înadins, îndeaproape, îndelung, întocmai, (mai) prejos, (mai) presus;
   11. prepoziţie (± prepoziţie) + numeral: împreună, întruna „mereu”;
   12. prepoziţie + prepoziţie + prepoziţie: dedesubt;
   13. prepoziţie + pronume: laolaltă;
   14. prepoziţie (± prepoziţie) + substantiv: acasă, anume, aseară, defel „deloc”, degrabă „repede”, deloc „nicidecum”, deodată, departe, devale „în jos”, devreme „din timp”, dimpotrivă, !diseară/deseară, împrejur, încontinuu „mereu”;

   !Rostirea şi scrierea !diseară sunt preferate lui deseară, deoarece nu se mai percepe, în general, provenienţa din de + seară.

   15. verb + conjuncţie: parcă, cică (pop.), mătincă (pop.);
   16. tipuri izolate: alaltăieri, pretutindeni, (în)totdeauna, vasăzică „adică”.
2. Se scriu cu cratimă adverbele compuse:
   
   1. (parţial) analizabile (incluzând uneori adverbe provenite din substantive): *alaltăieri-dimineaţă, *azi-mâine, *azi-noapte, *mâine-dimineaţă;
   2. rimate sau/şi ritmate, formate din elemente care nu există independent: ceac-pac, harcea-parcea, (ni)tam-nisam;
   3. provenite prin schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratimă: după-amiaza, după-amiază, după-masa, după-masă „în a doua parte a zilei”;
   4. în care cratima notează eliziunea: dintr-adins, dintr-odată, într-adins.
      
      

          Scrierea împreună deosebeşte asemenea adverbe de grupurile de cuvinte cu o structură asemănătoare, în care componentele îşi păstrează independenţa şi înţelesul, şi care se scriu în cuvinte separate: altă dată, alt fel, bine înţeles, câte o dată, de cât, de fel, de grabă (De grabă, a greşit), de loc, de mult, de plin, *de sigur (De sigur, e sigur), de vale, de vreme, *după amiaza (După amiaza aceea toridă a urmat o seară răcoroasă), *după masa (A plecat imediat după masa de prânz), *fie cum (Fie cum vrei tu), în continuu, într-una (scris cu cratimă din motive fonetice), nici când, nici (de) cum, nici odată, nici o dată, nu mai, numai de cât, oare cum, o dată, ori cât, tot odată, tot o dată, tot una, va să zică „vrea să însemne”.